Poezie

opacitate

1 min lectură·4 iulie 2008

Mediu

în colțul ăla al ei nemțoaica își mistuia

gândurile fără de nici o pricină

plimbându-le agale prin barul plin de fum

și preumblări de alte neasemenea gânduri

le ocolea de persoane trupurile lor nu erau

neapărat acolo pentru ea

așa că ochii ei de expresie nedeslușită

se odihneau pe corpurile zumzăitoare doar ca pe reazeme pentru clipe

dar năbădăile ei adăstau în zâmbetul vag

se contopeau cu vinul care și să mai aburească uitase

privește asta nu-i româncă vorbește engleza fără de cusur

cu cei care o știu și o interpelează într-o engleză fără de cusur

noi n-am știut-o doar o cunoșteam din vedere că

mai intersecta părelnic preumblările noastre

pripășite la o cană de vin în care

până și mărul stă zgribulit de atâtea metehne interioare

sau poate în seara aia nemțoaica aștepta doar

să i se ducă odată gândurile mai încolo

să nu se mai lovească de rezonanțele zumzăitoare

care trebuie (sau nu) ocolite și să se estompeze

undeva dincolo de ușa închisă

pentru a stăvili frigul de afară

001.695

cristian catalinoiu. “opacitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-catalinoiu/poezie/1790935/opacitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.