Cornel C. Costea

Nu mă judecați după ceea ce par nu mă judecați după ceea ce spun nu mă judecați după ceea ce fac nu mă judecați căutați să aflați cine sunt poezia sufletului și sufletul

Prin negurile toamnei trec gânduri ce-nfloresc În minți hrănite zilnic din cupe de lumină Ce sunt ținute-n mână de cei ce îndrăznesc Să se coboare-n lume, s-ajungă, iar, țărână. E chiar

Ce e iubirea ? Mi-am amintit brusc faptul că azi nu m-am întâlnit cu R., deși, nu cu mult timp în urmă, eram foarte atent să nu scap ocazia de a o zări, măcar pentru câteva zeci de secunde. Azi am și

Clipa despărțirii se apropie ultimele scântei lăuntrice au intrat în joc e jocul lui care pe care niciun zgomot doar pașii tăi se aud în biserica răsărită din nerostirea

S-a înseninat la colț de stradă acolo de unde te pot zări fără să fiu văzut s-a născut ultimul pescăruș din acest veac aripile-i de lut ating stâncile clipei ce strălucesc în ploaia

Liniștea dimineții se revarsă în gândurile celor treziți atât de devreme. Răcoarea pătrunde în fiecare floare legănată de suflul singurătății. Fiecare are drumul ei. Niciuna nu se va întâlni cu vreo

Culeg fulgii strălucitori ce-ți ating umerii hibernali s-au ales cu o moarte lichidă în brațele căreia au înflorit copacii dorințelor estivale Gherla, 22

Plecat-ai fără veste într-un amurg de iarnă Lăsând parfumul toamnei să-mi cânte la ferestre Iar trupul de fecioară întins pe văi rupestre Se tânguia sub norii înduplecați să cearnă Fuioare

Fă, Doamne, din mine-o stâncă Să trăiesc în pacea-adâncă A munților ce-și \'nalță fruntea Spre locul unde-așteaptă luntrea Vegheată de doi îngeri trimiși de Tine, Doamne, Să colinde în lume cu

Nu privi înainte, nu te uita în urmă Trăiește în Acum, chiar dacă ți se curmă O-ntreagă lume falsă ce până azi ți-a fost Un preaiubit prieten și-un sigur adăpost În care te-ascundeai pentru-a

Scenarii apocaliptice zdruncină mințile și așa alienate ale pământenilor incendii devastatoare inundații catastrofale războaie ce nu se mai sfârșesc carnagii pe autostrăzile

Valuri uriașe de iubiri pătimașe se lovesc de faleza uluitor de înaltă a sufletelor închise în scoicile uitării... Cluj-Napoca, 8 august 2007

Clipe de dor se nasc și mor într-al timpului abis ieri și azi sunt doar un vis... Dor de o clipă ce fost-a risipă într-al timpului abis azi și mâine sunt un vis... Un vis de dor ce

Două stele se visează copii Doi copii visează la stele Numai Tu, Doamne, ești dincolo de ele Și ai ascuns, în noi, Iubirea pentru-a fi Copii atinși în taină de-o mână nevăzută Ce-i

În țara calcarelor tăcerea e stăpână Iar crângul la amiază se-ntoarce în trecut Te văd ca într-o ceață, ești mic și abătut Cu-a ta inimă blândă ascunsă sub o haină Ce chiar de e săracă, îmi

Ceasornicul a uitat să numere secundele și s-a trezit aruncat într-o dimineață iremediabil de întunecată la groapa de gunoi a eternității... Cluj-Napoca, 9 august 2007

Din rănile gândului țâșnesc șuvoaie de eter sânge dizolvat în creuzetul unei povești de adormit somnul somnul acest meșter într-ale poeziei nicicând scrise... Cluj-Napoca, 9 august

Saloane reci dame cochete boruri largi priviri discrete miros de tutun o ceașcă de ceai te văd ești departe nu-i cazul să-mi dai nicio explicație acum am înțeles că pentru

Visul meu de a ajunge la tine s-a împlinit. Visul tău de a nu mai visa m-a trezit... Lechința, 3 august 2007

În palmele tale de rouă se odihnește cugetul meu visător alfabet ocult sublimând alunecări de teren în nostalgice zboruri Jucu, 10 august 2007

Un munte de lumină trudește să se nască Din pântecul de humă al liniștii terestre Ce arde neștiută în vechile ferestre În care un păianjen a început să pască Din iarba veșniciei cu patimi

Sub pleoapele căzute, pe cerul de eter Se joacă în tăcere noi gânduri ce îmi cer Să merg pe urma lor, spre zări de vis și dor În care mai respiră acvile care-n zbor Se pierd în înălțimi, se duc