Texte în proză

Am obosit. Am obosit să lupt. Simt că nu mai am nici măcar puterea de a plânge. Sunt ca o stâncă insensibilă. Știu că merit să primesc ceea ce primesc. Tocmai de aceea, nu are rost să mă vaiet. Vreau

CCCornel C. Costea

0

0

Zorii se anunțau mohorâți. Plouase toată noaptea, iar nimbostrații întunecau, încă, linia orizontului.Somnul era cea mai profundă desfătare cu care se delectau sufletele celor doi îndrăgostiți.

CCCornel C. Costea

0

0

Mă întreb dacă va rămâne ceva după plecarea noastră. Și, chiar dacă va rămâne, cu ce ne va fi nouă de folos dincolo ? De multe ori am impresia că aproape totul e o zădărnicie. Orice ai face, în orice

CCCornel C. Costea

0

0

O poveste bizară, un asfințit aproape suprarealist, un verde tremurat al brațelor copacilor ce ajungeau până la etajul al treilea al căminului șase... O zi de iunie, în aparență, ca toate celelalte,

CCCornel C. Costea

0

0

Ce e iubirea ? Mi-am amintit brusc faptul că azi nu m-am întâlnit cu R., deși, nu cu mult timp în urmă, eram foarte atent să nu scap ocazia de a o zări, măcar pentru câteva zeci de secunde. Azi am și

CCCornel C. Costea

0

0

Liniștea dimineții se revarsă în gândurile celor treziți atât de devreme. Răcoarea pătrunde în fiecare floare legănată de suflul singurătății. Fiecare are drumul ei. Niciuna nu se va întâlni cu vreo

CCCornel C. Costea

0

0

E aproape șase și un sfert. Grăbesc ușor pasul pentru a fi acolo, lângă chioșc, înainte de ora stabilită. Ceasul trece impasibil de și un sfert, moment în care în minte răsar primele rădăcini ale

CCCornel C. Costea

0

0