Inimi neinvinse

În țara calcarelor tăcerea e stăpână Iar crângul la amiază se-ntoarce în trecut Te văd ca într-o ceață, ești mic și abătut Cu-a ta inimă blândă ascunsă sub o haină Ce chiar de e săracă, îmi pare de mătase Și-mpodobită toată cu perle aurii Din care se revarsă frânturi de zări pustii Ce-aleargă nevăzute mai sus de-acele case Ascunse printre stânci sub viscole surprinse De primăveri țesute din fire de poveste Și-ntinse peste umbre de nouri ce pe creste Așteaptă iar lumina din inimi neînvinse. Lechința, 13 aprilie 2008