Poezie

Colind

Georgetei Antonescu

1 min lectură·19 mai 2008

Mediu

Fă, Doamne, din mine-o stâncă

Să trăiesc în pacea-adâncă

A munților ce-și \'nalță fruntea

Spre locul unde-așteaptă luntrea

Vegheată de doi îngeri trimiși de Tine, Doamne,

Să colinde în lume cu ale Tale haine

De Lună și de Soare, de diamant și vers

Ducând cu ei lumina în micul univers...

Fă, Doamne, din mine-un brad

Să iubesc și să nu ard

Să-mpletesc visul cu mierea

Să colind cum Þi-o fi vrerea

Prin cătune fermecate, pe hotare-nveșmântate

Cu petale de argint ce lucesc în răsărit

Și s-ajung la Tine-n gând

Tu să râzi, iar eu să plâng...

Fă-mă, Doamne, un colind

Peste munți și văi plutind

Peste ape curgătoare

Inima-mi s-ajungă Soare...

Lechința, 25 decembrie 2006

001.452

Cornel C. Costea. “Colind.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-c-costea/poezie/1783849/colind

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.