Cornel C. Costea

Cristale de opal se-ntorc acum în munte După un șir de ierni trăite în câmpie Privind spre înălțimea versantelor cărunte Un cuib al libertății ce sta să reînvie. E cuibul nepătruns al păsării

Horodiștea uitată de lume Beba Veche la Soare-Apune Sulina la Soare-Răsare Zimnicea în sud la hotare Carpații ca frații se-nalță-n vibrații de muzici diafane pornind din gențiane ce ne

Noaptea visele se aprind în Valea Somnului frânturi de săruturi șolduri trandafirii atingeri jocuri de roluri suflete-păsări aripi ce cresc din apele tulburi ale păcatelor și tu care

Zâmbetul a ucis gândurile ochii au ridicat piatra de pe mormânt glasul se plimbă cu rost sau fără pe țărmul dintre gând și mormânt nu știu ce să fac să le uit sau să le iubesc de

Vei fi a iernii, toată, toată iar viscolul din poartă-n poartă te va-mbia la cei sătui să își agațe pofta-n cui. Te vor atinge cu sfială se vor uita la tine goală își vor desface

Prin ochi bolnavi privi-voi șchiopii cum zboară peste margini de prăpăstii și voi împinge surzii pe clapele pianului ce se sprijină de Calea Lactee. Lechința, 27 aprilie 2008

Seri de neuitat cu sclipiri de suflet treaz. Pe țărm, scoici moarte... Lechința, 2 august 2007

Nici urmă de vibrații în cutele gândirii Nici zgomote, nici șoapte în sânul ne-nceput Nici dragostea, nici ura nu se-ntâlneau cu mirii Nici jale, nici extazuri nu ar fi încăput În bobul de

Vineri zi de post îngerii dorm în adăpost se vor trezi la răscruci pe butuci de nuci aripi le cresc din umbre nocturne pe trepte căzute în peșteri rotunde. Cluj-Napoca, 5

Olinda pe melind răpune acum la șar de aterut când pâlnii toarnă în destine un calcul vul de început. Te victori printre tai pierdute culbind lumina din talaz cu palmeni suri de

Șiraguri de lacrimi celeste coboară din ochii negri ai nopții atingând în drumul lor spre nicăieri genele lungi ale cântărețului iubirii. Sunt aproape de tine ești departe de