CPCoculeanu Paul
Verificat@coculeanu-paul
Constanța
„Gândesc, deci exist.”
Am terminat Jurnalistica. Lucrez în presă. Am ca hobby șahul. Îmi place mult să citesc.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
În afara blestemului ținut în frâu ar fi o lungă descriere a condițiilor, stării ce-l provoacă. Teratologicul mai lipsea, să înceapă deformarea cadrului, să zboare vietățile... Înțeleg un lucru: întristarea, frica, deznădejdea afectează arta, o transformă și în blestem rapid cenzurat în conștiința autorului. Iar cele văzute capătă și aspectul celor nevăzute. Sunt de părere că mai sunt unele chestii de îndreptat: 7 cercuri, ca repetiție, aduce prea mult cu melodia sau textele lui Florin Chilian, Zece ș.a.
7 cercuri de lumină
7 cercuri de sare
7 cercuri de fum
La celaltă repetiție, unul dintre versuri ar putea dispărea:
noapte de noapte
din noapte în noapte.
7 cercuri de lumină
7 cercuri de sare
7 cercuri de fum
La celaltă repetiție, unul dintre versuri ar putea dispărea:
noapte de noapte
din noapte în noapte.
Pe textul:
„Blestem nespus" de Alice Diana Boboc
0 suflu
ContextDramatismul ideilor și exprimarea lor în versuri merg mână în mână. Sensibil și hotărât formulat, mesajul acestui text ar fi, după opinia mea, că iubirea are un loc al său absolut, încărcat de miresme, alb, nupțial. Coperta romanelor englezești cu vietatea aceea având aripi îmi rămâne în memorie, este ca un afiș al unui concert de jazz al acestor cuvinte :)
Nu știu de unde vine tristețea, dar o să aflu eu până la urmă.
Nu știu de unde vine tristețea, dar o să aflu eu până la urmă.
Pe textul:
„poem de înflorit liliacul" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextÎn primul rând salut alegerea fericită a titlului. Am citit de două-trei ori și mi-am spus că autorul își propune să bată, ori să abată din cale concurența altor poeme, care ar rămâne exterioare temei alese: poemul ca viață,poem ce se dezvoltă originar în condițiile hrănirii cu trăiri, meditații filosofice, impresii grele de sensuri luate din istoria culturii și cea individuală.
Pe textul:
„poem interior" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextChiar dacă ideea poeziei tale ar fi un sofism, totuși ea ar fi trebuit patentată ca nouă descoperire, cel puțin de către iubită. Cam între aceste coordonate încadrez valoarea acestui text: ne convinge, cu toate că-i simplu vis, iar artificiul chipului de bărbat din palmă se șterge sau nu se încheagă aproape deloc nici în închipuire. Rămâne feed-backul, răspunsul clar al celei care visează orice, dacă și iubește. Nu putem ști dacă nu va strivi chipul strângând în suferințele provocate chiar de el pumnii, în semn de neputință, de zbatere. Aici puteai dezvolta, pe ceva dramatic.
Bravo, consider această poezie cât o declarație importantă către iubită. Sper că are și în realitate efect. Scontatul efect :)
Bravo, consider această poezie cât o declarație importantă către iubită. Sper că are și în realitate efect. Scontatul efect :)
Pe textul:
„axis mundi" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextPână la urmă includerea universului propriu în alt univers individuale, ca o definire a ființei din afara subiectului uman despre care e vorba, este o viziune a detașării și a multiplicării cunoașterii, în tot felul de cunoașteri, de orizonturi mentale care ne înconjoară.
Avangardistă poezie și totuși sapiențială, încărcată de interogativele gânduri, de fragilele aspecte ale devenirii celor din familie, de amintiri dureroase, de realizări concrete, de presiuni exterioare supărătoare, care marchează o existență, o apropie de lumină, de adevărul revelat pe de-a-ntregul în cu totul altă parte, în universul ce-l va include prin înghițire și regurgitare pe acesta.
Avangardistă poezie și totuși sapiențială, încărcată de interogativele gânduri, de fragilele aspecte ale devenirii celor din familie, de amintiri dureroase, de realizări concrete, de presiuni exterioare supărătoare, care marchează o existență, o apropie de lumină, de adevărul revelat pe de-a-ntregul în cu totul altă parte, în universul ce-l va include prin înghițire și regurgitare pe acesta.
Pe textul:
„înăuntrul meu" de Octavia Sandu
0 suflu
ContextRusescul cadru al iubirii este limitat în versuri, însă nelimitat în sugestii și unele similitudini cu lumile scriitorilor ruși - de exemplu Serghei Esenin, Anna Ahmatova. Votca încinge atmosfera albă, apropierea femeii alungând iarna așteptării.
Pe textul:
„ca o vodcă" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextImaginile sunt emoționante, însă retorismul se simte, nu rămâne doar subtilizat în exprimarea din suflet a trăirii, ca un oaspete dorit/nedorit de către gazda-eul liric. Văd că oaspetele acesta ocupă livingul, nu doar un mic dormitor din care ar fi alcătuit căminul acestui text.
Și mai observ o nepotrivire: aglomerările de imagini, schimbarea decorurilor obosește mintea și privirea cititorilor.
Și mai observ o nepotrivire: aglomerările de imagini, schimbarea decorurilor obosește mintea și privirea cititorilor.
Pe textul:
„nedumerit" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextNu înțeleg către cine anume este îndreptat mesajul poeziei, pentru că ambiguitatea mă face să cred că noutatea constă în tăinuirea abilă a destinatarului cu pielea amprentată de trandafirii grădinii. Prezența unui om enigmatic, a unui prieten înainte de toate visele sau prin toate visele asigură o liniște, un farmec al descrierii cu mormoloci a întâlnirii imaginare.
Pe textul:
„sunt aici acum" de Octavia Sandu
0 suflu
ContextVersurile acestea de iubire se desprind dintr-o scrisoare imaginară, dar nefantezistă, cu implicații afective nealterate de vorbe, concretizate în comunicarea tainică a trăirilor. Sau amintirile din trecut și foarte recente se constituie într-un mesaj comunicat într-un fel filosofic, foarte meditativ, însă și nefilosofic, deoarece dragostea depăsește limitele filosofiei, fiind un obiect de studiu pe viu superior ideilor, categoriilor filosofice.
"dacă nu m-ar domina rațiunea, acest cui de jug,
toate scrierile mele ar fi numai de dragoste.
nu a fost să fie
și am ajuns să îmi înstrăinez până și faptele,
uneori doar pentru o altă idee, a alterității."
A pleca din iubirea prezentă înspre timpul atemporal al creației, al genezei artistice este cu siguranță o invitație de redimensionare a universului liric actual. Un bravo meritat, cuvintele inspirate au puterea de convingere a pledoariilor filosofilor.
"dacă nu m-ar domina rațiunea, acest cui de jug,
toate scrierile mele ar fi numai de dragoste.
nu a fost să fie
și am ajuns să îmi înstrăinez până și faptele,
uneori doar pentru o altă idee, a alterității."
A pleca din iubirea prezentă înspre timpul atemporal al creației, al genezei artistice este cu siguranță o invitație de redimensionare a universului liric actual. Un bravo meritat, cuvintele inspirate au puterea de convingere a pledoariilor filosofilor.
Pe textul:
„Perspectiva" de Marius Marian Șolea
Recomandat0 suflu
ContextIar eu spun că se apropie de teatrul absurdului prin final. Chiar, dacă ar fi trăire proprie, ar fi ridicol să acuzi, în condițiile în care unul dintre parteneri ar fi mai slab... Iar dacă este fantezie, închipuirea unei rupturi, nu mai este credibilă. Rămân cu gustul amar. Cum rămâne orice bărbat amărât, cu gustul trădării nemaivăzute în cerul gurii.
Am impresia că acest poem o face parte dintr-o panoramă a deșertăciunilor, o fi vreo serie întreagă de poeme revanșarde, cu umori de tipul, dar publicul nu va gusta niciodată o astfel de ieșire. Și publicul respectabil nu prea iartă un ton necenzurat, invectiva, mai ales mocirlirea unei instituții precum familia. Ce este, un lobby pentru clubul celibatarilor?
Am impresia că acest poem o face parte dintr-o panoramă a deșertăciunilor, o fi vreo serie întreagă de poeme revanșarde, cu umori de tipul, dar publicul nu va gusta niciodată o astfel de ieșire. Și publicul respectabil nu prea iartă un ton necenzurat, invectiva, mai ales mocirlirea unei instituții precum familia. Ce este, un lobby pentru clubul celibatarilor?
Pe textul:
„în loc de rămas bun" de Victor Ciobanu
0 suflu
ContextVăd o detașare în poemele lui Alexandru Petria. Ați subliniat bine faptul că ele sunt un fel de... subiecte, preponderent erotice. Dar sintagma poezie de subiecte este prea mult pentru mine. M-ar interesa ceva: dacă AP epuizează de la ipostaza bărbatului iluzionat la cea finală, a dezabuzatului, precum spuneți, gama erotismelor, atunci pentru romanul și proza sa scurtă ce i-a mai rămas?
Poemele sale nu sună rău. Nu aduc o noutate deosebită, dar nu își trădează nici muzele atunci când scrie despre ele. :)
O recenzie excelentă. Și incursiunea în enigmele vieții unui artist/publicist/editor precum AP, de care nu auzisem până acum, mi se pare foarte instructivă. Este de apreciat cum un critic consecvent, precum d/stră, d/le Tudor Cristea prezentați complet autorul și cartea. Aștept câte ceva și despre proza lui Alexandru Petria. Tot ne-ați făcut curioși!
Poemele sale nu sună rău. Nu aduc o noutate deosebită, dar nu își trădează nici muzele atunci când scrie despre ele. :)
O recenzie excelentă. Și incursiunea în enigmele vieții unui artist/publicist/editor precum AP, de care nu auzisem până acum, mi se pare foarte instructivă. Este de apreciat cum un critic consecvent, precum d/stră, d/le Tudor Cristea prezentați complet autorul și cartea. Aștept câte ceva și despre proza lui Alexandru Petria. Tot ne-ați făcut curioși!
Pe textul:
„Jurnal de sex și de creație*" de Tudor Cristea
0 suflu
ContextAmuzant, foarte amuzant să cucerești prin dorințele puse în versuri ochii unor cititori nevinovați. Accentul cade pe elementul surpriză. Și descrierea ochilor partenerului este deosebită înspre final: adânc, de-un căprui-verde neștiut sau prea cunoscut. Dar gelozia de unde vine? Nu cred că ar fi vorba despre invidierea... idioatelor foste!
Pe textul:
„Gelozie" de sanda nicucie
0 suflu
ContextFlorin Cragiu spune aici despre poporul aromân. S-ar putea să facem totuși parte și noi, nord/dunărenii, și sud/dunărenii din același popor străvechi, pentru că trăind în Dobrogea sunt și eu sud/dunărean.
Pe textul:
„"Îngerii din Moscopole. Exilul", Catia Maxim, Editura Tracus Arte" de Claudia Minela Petre
Recomandat0 suflu
ContextPoezia poate fi o biografie imaginară. Expresiile-versuri au ceva din savoarea vorbirii de la țară. Nu toate, nu și nervii dezveliți, o excepție de la regulă. Însă eleganța mesajului este desigur foarte citadină. Este un amestec surprinzător între formulele verbale mai pitorești și semnificațiile lor artistice, imaginarul poetic. Cancerul, durerea din copilărie este o stare disforică, lumea de atunci rămâne în adâncul memoriei, nici vie, nici moartă.
Pe textul:
„mai jos de noi, rîul era un cristal verde" de cezara răducu
0 suflu
ContextUltimele trei versuri, cu paradoxul morții după moarte, al suferinței precum o autobiografie intermitentă și aruncarea fluturașilor de la cititorii de jad al textului îmi par la țanc, finis coronat opus!
Două strofe foarte consistente, în care îl cunoaștem pe eul liric, pe artistul migălos și sentimental, pe prietenul tuturor... De la viziunea panoramică, aș spune ca o mandală vizualizată din memorie, a orașului, până la Hugo Chavez, președintele Venezuelei, care a murit de cancer.
Două strofe foarte consistente, în care îl cunoaștem pe eul liric, pe artistul migălos și sentimental, pe prietenul tuturor... De la viziunea panoramică, aș spune ca o mandală vizualizată din memorie, a orașului, până la Hugo Chavez, președintele Venezuelei, care a murit de cancer.
Pe textul:
„imponderabil" de Marius Lazarescu
0 suflu
ContextCât de exact ai surprins în acest neconvențional remember al buneilor, cu un aer nu doar tragic, ci și ludic, relația afectivă, gesturile de maximă apropiere, până și lacrima de pe pragul orbitei venind precum trenul în gară! Ai puterea cuvântului și al schițării sentimentelor profunde într-un chip foarte autentic.
Pe textul:
„sau" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextCam trenează, tensiunea descrește simțitor spre final, deși intenția ar fi ca poemul să fie receptat drept unul protestatar, iar chestia cu râsul interzis mă face să rămân interzis. Cu plăcerea lecturării, apreciind mult ideea, voi mai vedea ce scrii și pe viitor.
Pe textul:
„anti-iadul " de Șerbănescu Ana
0 suflu
ContextSub semnul terorii staliniste acest Niculaia sau Nicolae Cuzî din prizonieratul sau gulagul sovietic luptă să supraviețuiască, devenind în curând unul interesant. Începe proza cu o coborâre dintr-un tanc sovietic, din regimentul Tudor Vladimirescu. Se termină cu vorbele de amenințare ale tovarășei de fier, oțel forjat, ale Anei Pauker. Mi-a plăcut chestia cu fuga sa înțeleaptă de a lupta pe front. Personajul are înclinații negative: fals intelectual, snobism, dar are și părțile sale bune: are abilități de infirmierm, asistent medical, chiar pretenția să devină sau să se pretindă deja doctor la întoarcerea sa ca mare sculă pe basculă. Cred că va deveni sardonic. Nu-l văd bine. :( :)
Pe textul:
„Străbătând ceața 10" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextO definire a iubirii din noduri cere un dramatism, iar versurile acestea pot fi comparate cu un șirag de mătănii: boaba și declarația sinceră către femeia iubită. Nu este nimic sforțat, sau cum s-o spune, a, este multă naturalețe și o undă de sarcasm. Cornul orizontului - nu înțeleg imaginea. Parcă e o nepotrivire, dar depinde de perspectivă.
Pe textul:
„Multiplicată în fiecare nod" de George Pașa
0 suflu
ContextVersificarea este cam retro, ca la sublimul William Shakespeare. Mesajul, prin tot ceea ce se descrie din natura, mediul ambiental sau surprinde sapiential, ajunge unde trebuie, de la suflet la suflet. Viata este comparata cu o prada, detasarea ducand implicit si la intristare, la un bilant. Inima de piatra, faptul de-a te considera un proscris, frumusetea gandului de a fi ceea ce nu esti, nu si a mortii veste vin sa demostreze un lin pesimism, abtinerea de-a nu te plange de nimic, aspiratiile mari, framantarea filosofica.
Pe textul:
„robia" de Dorina Șișu
0 suflu
Context