sau

o să-mi vizitez bunicii morți
cărora le este dor de mine în timp ce mănâncă prăjitură după prăjitură
cu acel zgomot de linguriță ce lovește farfurioara
îi voi găsi într-o cameră luminată de o amiază permanentă
ascultând la dona e mobile la un pick-up vechi
același care-mi șoptea povești cand eram copil pe undeva între carne și amintiri
o să le aud oasele trosnind când se vor ridica să mă îmbrățișeze
mă vor speria iar cu înălțimea lor kamikaze
cu stelele ce le vor trece pragul orbitelor
cât oi fi de supererou
o să-mi intre încet o lacrimă în despicătura bărbiei ca un tren în gară
în timp ce perdelele se vor mișca ușor
și nu voi mai fi acolo
mă vor întreba ce am mai făcut între timp
și eu le voi răspunde