Perspectiva

Versurile acestea de iubire se desprind dintr-o scrisoare imaginară, dar nefantezistă, cu implicații afective nealterate de vorbe, concretizate în comunicarea tainică a trăirilor. Sau amintirile din trecut și foarte recente se constituie într-un mesaj comunicat într-un fel filosofic, foarte meditativ, însă și nefilosofic, deoarece dragostea depăsește limitele filosofiei, fiind un obiect de studiu pe viu superior ideilor, categoriilor filosofice.

"dacă nu m-ar domina rațiunea, acest cui de jug,
toate scrierile mele ar fi numai de dragoste.
nu a fost să fie
și am ajuns să îmi înstrăinez până și faptele,
uneori doar pentru o altă idee, a alterității."

A pleca din iubirea prezentă înspre timpul atemporal al creației, al genezei artistice este cu siguranță o invitație de redimensionare a universului liric actual. Un bravo meritat, cuvintele inspirate au puterea de convingere a pledoariilor filosofilor.

Domn'le textul asta e o insiruire aparent cu noima a unor idei, vi le pun pe toate in ordine:
1. Autorul vede pe cineva ca pleaca dintr-o iubire, asa cum anticii credeau ca lumea iese din mare ( se credea ca lumea era plata si la margini era o mare cu ceva cascada mare, un hau, dupa care nu mai era nimic ) si misterele lumii raman pe fundul marii.
2. Tainele lumii lasate pe fundul marii sunt lepadate ca pe niste haine ce nu mai trebuiesc.
Aici ma opresc si spun; solutia metaforei cea mai simpla ar fi fost "ca pe o carpa lepadata", probabil ca poetul nu a dorit sa fie desconspirata o formula dintr-o rugaciune: Dreptatea mea, in fata Ta e ca o carpa lepadata! Daca va uitati atent vedeti stangacia formularii: ca pe niste haine care nu mai... si as a mai daparte o taraganam.
3.Poetul spune aceasta - adica ca o vede plecand ca dintr-o iubire... de ce? ca sa auda unul dintre oamenii aceia ca el are chemare. Ok! Super!
4.Acum sarim la ceva ce nu pare sa aiba legatura cu ce era mai devreme: nivelurile de confort!
5.La femei e intr-un fel e vorba de cuvinte - aici o trimitere la artea superficiala ergo forma limbii.
6. La barbati lucrurile stau altfel. vasazica barbatii se hranesc cu formele si se simt propietari pe aparente si poate chiar si pe esente ( continuturi ) daca si numai daca trec de imadiata implinire. Aici o idee filisofica grea, diferenta dintre satisfactie si fericire. Ma rog, fie!
7. Acum asta cu ratiunea cui de jug ( metafora originala, n-am mai auzit-o ) doar ca in afara discutiei intre conflictului - aparent - dintre emisfera cerebrala dominanta ( stanga - aia rationala ) si cea non-dominanta ( dreapta aia cu arta ) nu e nimic aici. Ceea ce ne arata ca neintelegerea complementaritatii dintre cele doua emisfere, arata lipsa de maturitate introspectiva la domnu' poet!
8 Asta cu ideea alterarii alterului tot altul, e un soi de reflexie a dublului, motiv romantic stiti voi Doppelgänger - dati search pe wiki si vedeti, ca da! aia chiar o luau razna ca se uitau la treaba aia. Dar parerea mea este ca aceasta poezie ne arata ca poetul nu acceseaza zona in mod real ci doar povesteste despre ea din auzite!