De început
Pentru a înțelege lumea sau, mai simplu, omul, ce are rost și ce nu și diferențele fără prea mare importanță dintre epoci, m-am băgat sub timp ca sub o streașină. trecerea lui este pentru mine o
Scrisoare lui Valentin Tașcu
Mai toți cei care se bazau pe mine au murit. din ce în ce mai mulți, sunt deja protector înconjurat de morți, precum un combatant de fosta lui armată. sunt însăși marginea lor și nu mă pot
Mărturisirea
Doamne, mi-ai dat acel dar de a înțelege o mulțime de lucruri fără să rostesc sau să ascult cuvinte și nimeni nu vorbește cu ochii mai tainic ca femeia, nici icoanele, nici mulțimea de preoți ai
Bacu
Bătrânii din satul Corșor mi-au crescut copilăria. munții dinspre Apus, care atunci îmi păreau a fi foarte înalți, sunt astăzi relativi ca existență, în comparație cu oamenii aceia. la
Joc secund de vârsta a treia
Lui Marin Penea, adversar al meu la jocul de fotbal în sală, 57 de ani, atacant; parodie după La steaua, de Mihai Eminescu, și după Ion Barbu, pentru trimiterea din titlu La Peña
Pețitorul
Odată, nu chiar de mult, de vreme ce pot eu, fără mare greutate, să îmi aduc aminte, ba să vă mai spun și vouă, era câte unu’ pe aici, prin satu’ acesta al nostru, care se credea
Joc secund de vârsta a treia
Lui Marin Penea, adversar al meu la jocul de fotbal în sală, 57 de ani, atacant; parodie după La steaua, de Mihai Eminescu, și după Ion Barbu, pentru trimiterea din titlu La Peña
Unic printre înțelesuri
Bula Papei Mario Pius al XI-lea, Anno Domini MMXI, Marzo, 7 Portret vrednicului nostru contemporan, Catalin Florianus Giurmus, atlet ratat al prieteniei, mereu parior începător al
Ceilalți, ca un singur individ
Am parcurs previzibile drumuri, pretextând mereu că vreau să te caut, îmi trebuia un sens... deși acum ai putea să crezi că te iubesc, urma unei lacrimi persistă încă sub ochiul tău cel
Paznic în puterea nopții
În somn adânc și fără vis urâți sunt cei ce ard pe drum. doi ochi albaștri s-au închis, doi ochi albaștri vor veghea de-acum. ieșiți dintr-un blestem pentru puțin, priveghiul tău îl ținem
România din noi
Cetățean al cerului și al poporului meu, vă privesc organizarea, aspirațiile și statul cum produc urmări diferite: știu demult că nu vor fi niciodată posibile acele teoretice pretexte pentru
Când se vor înălța
M-am săturat să scriu mereu despre lume și despre parfumul ei discret de grasă. mereu sunt oameni care, undeva, mă așteaptă. ieșiți puțin din timp, ca dintr-un cocon, vor cu toții să se facă
Tragicii comici, mergătorii pe sârmă
Tragicii comici, mergătorii pe sârmă, printre spectacole, rămași ai nimănui, ar vrea să moară și n-au unde ar vrea să spună și n-au cui. deținuți în spectacol și-n larmă... iadul din
Mărturisiri ca și cum ar trebui să cobor
Visez o Românie acoperită, cu totul, de zăpadă – cât alb, atâta pace... nu știu cui să mă supun mai întâi, Dumnezeu vrea milă, românii vor jertfă. acest popor își folosește chiar și eroii
Marius Augustus Imperator Rex Agigeenssis
La Marea Neagră, de mult timp foarte previzibilă în ceea ce mă privește, între mine și ele fu de multe ori doar un cearșaf și o zi, iar înaintea mea doar marea, ca o infinitate de
Biografică
O femeie frumoasă, îmbrăcată strâns și dușmănos, ca într-o ultimă armură care dă impresia că o ferește de moarte, cu instincte sociale prejudiciate de conturul precis, mergea încordată, atât de
Florile nopții
Luna are un cuțit, oglindit numai în rouă, de lumină ascuțit și de beznă iar tocit. frânge gâturi de fecioare, lucruri cunoscute nouă în nopți fără felinare – pământeană
Idei, schițe, fragmente
Nu cred să se fi născut femeia care să mă scoată din singurătatea ce-o am. a fost poezia unei după-amieze de viață, în care tu ai avut o curiozitate brutală. cum și de ce, vom ști numai
Poemul cu starea de joi
Aventurier nemuritor, m-am întors însingurat acasă, ca dintr-o preistorie. și doar atât mai doresc: să nu te mai privesc un timp, pentru că fără tine, nici măcar ca iluzie, nu știu cum voi mai
Adevărul, pe înțelesul femeilor
Momentul de revoltă al copilului care trebuie să plece pe-un drum îl vei uita probabil peste timp. eu îl voi ține minte ca pe-o moarte care s-a năpustit în mine. înaintea ta nu-mi rămânea atunci
Marină socială
Atâta lume bună am învățat să înoate, încât drumurile și uscaturile toate priveau spectacolul mirate, clipind întruna timpul rezemat în coate. atâta lume bună am învățat să se întindă pe
Ultima scrisoare pentru aromâni, a noua, dacă ar mai avea importanță
Dacă nu vă vor vedea cei care vă stau înainte, veți orbi și voi, cu toții. animalele care va ies de sub piele, hrănite păgân cu sângele închegat din trecut, vor defila sinistru la marginea
Cuvintele, gropi de sânge în suflet
Convingerea că undeva există lumina mă face să simt în răstimpuri cum umbrele se scurg din ochi ca niște lichide întinse absurd până lângă soare. și ochii aceștia capătă o altfel de odihnă, își
Fără timp
Pentru un Abecedar este de ajuns și doar nisipul mării, dar singurul lucru pe care nu mi-l pot imagina este Universul. cred însă că trebuie să existe un drum către margini, atât timp cât
