Poezie

De început

din volumul Limita de existență, Editura Ars Docendi - Universitatea București, București, 2013

1 min lectură·2 decembrie 2014

Mediu

Pentru a înțelege lumea sau, mai simplu, omul,

ce are rost și ce nu

și diferențele fără prea mare importanță dintre epoci,

m-am băgat sub timp

ca sub o streașină.

trecerea lui este pentru mine o bizară percepție sonoră.

ceea ce văd știu, monotonia pare a fi

chiar o lege fizică.

bănuiesc că omul este, până la urmă,

prelungirea ideală

a străzii.

am trăit într-o vreme urâtă, cu ploi repezi

și oameni prea uzi,

care alergau să devină

tocmai

ceea ce nu puteau să fie,

trăitori în haite, vânând pe cei singuri.

am lăsat la marginile firii câteva cuvinte,

un fel de strigăt după ajutor.

firescul morții și curiozitatea

vor stinge neașteptatele mele supărări.

nu știu dacă această dorință

este mai mare acum

decât

părerea de rău de a pleca de aici,

fără să știu ce s-a întâmplat până la capăt

cu oamenii aceștia,

cu ploaia și cu lumea udă,

care mereu se zvântă

în timp.

003.749

Marius Marian Șolea. “De început.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/14060882/de-inceput

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.