Poezie

Fără timp

1 min lectură·18 august 2013

Mediu

Pentru un Abecedar este de ajuns și doar nisipul mării,

dar singurul lucru pe care nu mi-l pot imagina

este Universul.

cred însă că trebuie să existe un drum către margini,

atât timp cât marginile există,

acolo fiind un alt început, de altă natură,

probabil o întindere.

undeva, ascuns, de chiar întindere ascuns,

se află locul în care se nasc

și de unde încep să crească/ să plece

galaxiile.

de acolo, acestea sunt împinse

și tot de acolo sunt atrase cele care sunt deja departe.

acest non-sens e numai aparent, nimc nu e haos,

morțile și nașterile cosmice

se desfășoară după un tipar preexistent.

de această călătorie nu mă voi putea ocupa niciodată,

voi rămâne la om.

efortul energetic, cel prin care s-a creat întreaga viață,

va aduce, firesc, și marea spaimă comună, moartea...

însă, până se vor stinge luminile,

vom mai putea citi pe lumină,

tot așa cum omul poate fi citit și interpretat,

între mai multe distanțe,

pe substratul său de dragoste.

rațiunea este doar segmentul cert al unei existențe.

003.987

Marius Marian Șolea. “Fără timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/14034430/fara-timp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.