Potoroaca Romeo

Noi.iubim.nu.gandim Să începem din istorii, începem cu un rege, terminăm cu ce ascunde orice rigă începem cu un pârâu și un mit fondator, o piele de zimbru și o scursură avem și o canalie,

Cântare spre păduri reci În spatele geamului Fier rece Metal de gheață Trădătoare orchidee Urâțenia caldă a unei piranha Răsucind petale de orchid în pini umbriți Metalic sentiment

Răcoarea pădurii șir Instra, ghem-hareth Răceala pinilor Iud-Irsah Caner – frin glod Întoarcerea fagilor, rece către noi Și nuci în Canis Major Vulga – Veneris Grădina de

Eu știu de ce-ți porți tu ughele … prea multă livadă in zeghe așa e când ai ochii in ei meduze și părul pe foc ecluze Iarăși mi-a zis mie Ekweme că roua te ustură Și

Ghimel - hamal - hlamidă Ghimel Blestemul către călcători Robul tău e singur aici Nu-l lăsa pe el Gamaliel Glida Înțeleptul cu pas mărunt

Bethadia – crepuscul Și cum poate tânărul să-și facă a lui casă? Ad-Beth crepuscul Paza stelelor Paza cerurilor Păzește căile sale Beth Chain Be Thadia Întinderea

Alefi – pfi-nță – nunții crud ț- gloth Un haș lung și-o urmă – forme ale căii Ale pformii – și Liniștea cântului Este în căile glothului Gloth - Contemplarea literei din starea sinelui În

Ghilghamesh – Azimut Azdra – Eframitul … Și cicrator-ul începe Ciclicic Azmuțit cindromul petelor grepfate Epfilonul se întreabă în afara privirii de sine Căci înlăuntrul nu-l

I. Ha-sefer kha sefir - sa-pfeir cred că-n lume-yd cartea kha sep-feir cânta Yadmeth Khep het spfeir Și-ntre piatre-i cartea ( sunet lipsă ) …kha -------------------------------

Am stat și m-am înfricoșat la gândul că el, părul genelor mi-ar putea crește în continuu Străpungându-mi cuibul unde se clocește oul, Mult-plecării și întoarcerilor supra-etajate Am încercat un

Mi-am făcut pe jos un uter cald din funie și coceni, cu mâna ce-a scrijelit la Altamira Aveam știința de mai încoace m-am așezat fertil în acest rinichi, convenție a trei lumi mi-am dat loc

Plouă, cu sori cu halca de lumină În câmpul perseidelor Pompei Ingwuandè îmi zise mie: Peh Blendă În ploaia sorilor iconoduli Peh Și Blendă În ploi de sori iconoduli… Peh

Fără lupi hăcuind la prunci Și totuși scenă demnă a cărnii frăgezite ținută la rece Prunci atârnați Lupii căzuți din ei Și subsiorii amintirilor duhnite dintre pinii carmini îngheață

M-am pus în sicriu cu mâinile pe piept Așa cum îmi spunea muma mea să nu dorm copil fiind Și m-au aruncat, acolo unde ceriul și pământul se tot sărută m-au plouat cu stele mici și mii,

Bate clopotul într-o limbă 12 bătăi apăsate Dar asta după spălarea morților cu oțeturi și cu apa Cârpele…, cârpele ard Pletele tăie Ochii șlefuiesc se leagă

Mă duc să dorm în plimbări pe soare Și să mă trezesc sub ceresc în schimb de luna căci mă adie, o herghelie de tropot gingaș în verde-arpacaș s-alung strigoii în inima văii căci eu mă

Eu am să scriu așa că treceți pe lângă mine Eu, da eu Nu mai sparg la mine sparg la lume Să-mi dea tainele ei În mâinile mele barbare de copil Îmi înnod stele pe sfoare Ca

Se dedica lui … Ești ultimul om căruia îi mai pot zice Liicorn bortos, fătând dar care nu mai fată ești chiar fătarea piei -ilor de șarpe ce-și muscă coada cu gustul

Probabil că înnodai lumi ce o să vină vise de piatră aruncate în femeia desfrânată ale cărei plete le port caut acel cosaș care să-mi reteze părul fără să-mi tăie capul Caut un

Motto: Ideile sunt fosile ale unor sentimente ce ar fi putut fi vii. Enunturi I - Un ochi mai abstract decât punctul - O limbă mai abstractă decât o dreaptă Ideile nu pot fi văzute ci doar

Viermii pământului O vânătoare începea cândva cu un prinț din Levant acum e vorba de o culegere Agris! Și toți virmii căzură din copaci Prințul cu arcul frânt mângâie capetele

regele ostenit, sprijină copacul capetelor strânse de coroane prea aurii, sfărâmate de găti prea groși în gulere prea apretate, sagetati de priviri prea poftitoare și secate de trahee tot uscate.

El mă întreabă: ce are cercul cu dreapta a face, ce are paharul cu raza de lumină ceașca de cafea cu toarta, ori cuțitul mușcata mă întreabă ce are gura sticlei cu țeava puștii… el mă

Bețivul Sunt obosit… îmi spuse, sunt obosit… bețivul îmi spuse mie, sunt obosit, sunt obosit… în fața porții cea expusă de demult eu îmi spun mie însumi și găurii din aripa vulturului: