Copacul de care atârnă curtea

regele ostenit, sprijină copacul capetelor strânse de coroane prea aurii, sfărâmate de găti prea groși în gulere prea apretate, sagetati de priviri prea poftitoare și secate de trahee tot uscate.

fructele copacului odihnitor, odihnă fructelor copacului sprijinit în rege ostenit se cere cules, dar nu oricum, ci de la fruct la fruct de la deget arătătator la fruct la deget arătător la fruct și tot așa fără nici o altă regulă

și chiar unde se întâlnește mărul mâncat adineauri cu fructul mâncat mai încolo și regele decapitat acum de pare că fructele mănâncă pe flămânzi și flămânzi fructesc pe regi și regi flămânzesc merele coapte de sete și foame încâlcită cu mersul invers înainte coborât pe susul cuvintelor căzătoare de prea mult copt al rădăcinile ancorate sus in zenitul nadir descusut în toarcerea fuiorului din păr regesc

și cum un copil prinde fluturi sub un copac cu nici omizi flămânde înaintea coconilor străpunși de aripi colorate așa și regele se mănâncă de coacerea setoasă a fructelor căzătoare.

plouă cu capete decapitate și cadavre far' de capi în poala adormitului rege

Edict: ducem lipsă de slujitori, duși în alianțe și tocmeli cu tot alții

am rămas cu piatra, cu iarba, cu zborul și apa curgătoare