Potoroaca Romeo

În casa unui contabil am văzut un tablou marin. Dau să apuc tabloul… Contabilul: Nu, lasă-l acolo, are valoare sentimentală pentru mine! Auzi tu ce mi-a zis mie contabilul…! Valoare

Am văzut soldați alergând în toate direcțiile Ba nu, militari! Ei uite că fugea milităria de ei în toate direcțiile! Acum am priceput; În zăpăceala luptei Ei se milităresc. În schimb, în gară

Unui șoarece de câmp, inima îi bate un timp Unui elefant, un altul Unui urs, un altul Sau unui delfin, timpul îi bate o inimă Așa se-ntâmplă și cu noi Azi ne vizitează un gând, o idee, un

Am văzut doi vulturi sprinteni, țâșnind subțire către amețitorul înalt! Nimeni nu-i abătea! S-a dus în sânul albastrului nemișcat. Ce bubuitură… ce sunet tânăr nășteau …! Doar țâșneau,

Am auzit o bubuitură strasnică, fară doar de sunetul îngrozitor. Am gustat un măr fără să-l musc. Am mirosit un caisă fără să o miros. Simțuri ale mele cinci voi, unde

Din neasemuirea cărnii cu aerul s-a născut zborul. Din nesemuirea mea cu tine s-a născut căscatul ba nu

Ea imi spuse: Să fii poet e musai beat ori drăgăstos înflăcărat Eu îi spuse-i: Nu-i drept! Că poezie frumușeață se poate scrie și

El îmi spuse: fă-mi poezie! Eu îi spusei: fac dar n-am ulei... El spuse iară, dară eu ți-oi da, să faci o poezie scurtă: cum să taci! Eu încercai savant să-i spun că necuvinte multe sunt și

Eu știu că joăgarul taie lemne la două brațe Știu că levierul face ceva legat de fiare... Și ușa se închide; Da, da se închide! Dar stau și mă întreb, ce fac ele, pe dos întoarse? Am auzit

Numai aripi, numai zboruri, numai mațe; Dar astea nu-s! De unde vin? Întrebarea cea mai grea: ce sunt toate acestea...? Gândul cel mai apăsător: ca nu am frământări decât culori. Frământă-mă

Pleosc, zbrr, fâl fâl... Prefer să fiu lăsat pe spate De unde privesc Cum vârful frunzelor taie gingașe bolți calme din care țâșnesc păsări rostogolinde și toate odată Izbind în

Titirezul din gura rândunelei îmi țese deșteptarea; Busuioc!

În friptura de rață, Un gust de spaimă; Aglomerația abatorului. lui Emil M. Cioran

Asasinat în frunze de nuc, Serviți conservă de lună în griș!

Rândunica dâ târcoale foișorului Pisica tresârândâ... cerne adierea amiezei printre mustăți.

În inima lui acum, E-o liniște orbitoare!

Căutare în șiruri de ape a peștilor boltiți în spinări inverse! Cu o singură fulgerare oblică a genelor, am decapitat delfinul de chicoteala sa prezentă, Din vinele ce tresăreau parcă mai

...tâmple pulsate în pricina adierii furtunii mocnite... cât de dor îmi este de dascălii mei amorțiți în piftia sufletului meu lătrat de constelațiile fioroase ale cerului scufundat

... tu balansoar acvatic al cailor de mare și urșilor polari. Îți țes orizontul, despicând tibii frânte, Însăilând ochi impuri, clătiți în gheața aburindă de suflul eroilor încordați pe-o coadă