Poezie
Bubuitura
1 min lectură·
Mediu
Am auzit o bubuitură strasnică, fară
doar de sunetul îngrozitor.
Am gustat un măr fără să-l musc.
Am mirosit un caisă fără să o miros.
Simțuri ale mele cinci voi, unde sunteți?!
V-ați lăsat doar umbrele p’aici,
Umbre luminoase!
Am auzit o bubuitură strasnică, cu suflu, zbârlit de păr pe braț,
cu ochi mijiți, scrâsnit din dinți
cu tot, cu tot!
Fără doar de bubuitură!
Si mai apoi brusc două cucoane sporovăiau, ca două cotcodăcitoare.
Tocmai ce oau bubuitura!
Am gustat mar fără doar de măr.
Și iarăși brusc, un măr cade din pom în zdrobire în pământ uscat.
Tocmai ce se mânca!
Am mirosit caise fără doar de acestea.
Ca mai apoi să văd albine mii, bâzâind copac înflorit.
Tocmai ce se miroseau!
Voi simțuri voi, unde ați plecat în recunostință!
V-ați lasat doar, luminițele p’aici!
00955
0