Potoroaca Romeo

Am modificat. Ai perfecta dreptate. Iar la archid era vorba de dualitatea masculin feminin. Multumesc frumos

Primele trei strofe sunt inutile pentru incarcarea celei de-a patra, care ar fi ideea centrala, "Metafora" poeziei. Cele trei strofe sunt fragmentate si puse pestrit, Poezia deci este suferinda la sectorul ritm. La rigoare nici ca sens nu se autosustine. Pentru ca repet, ultima strofa e de sine statatoare.

Silviu, iarta-ma ca n-am observat commentul. Voi clarifica, dar nu poezia ci urmatorul lucru, iti vei rata talentul daca vei merge pe principiul publicul cere! Tu scrii pentru generatia asta...?! Scrie pentru gospodina de peste 100 de ani de acum, ea va intelege!

Domn'le textul asta e o insiruire aparent cu noima a unor idei, vi le pun pe toate in ordine:
1. Autorul vede pe cineva ca pleaca dintr-o iubire, asa cum anticii credeau ca lumea iese din mare ( se credea ca lumea era plata si la margini era o mare cu ceva cascada mare, un hau, dupa care nu mai era nimic ) si misterele lumii raman pe fundul marii.
2. Tainele lumii lasate pe fundul marii sunt lepadate ca pe niste haine ce nu mai trebuiesc.
Aici ma opresc si spun; solutia metaforei cea mai simpla ar fi fost "ca pe o carpa lepadata", probabil ca poetul nu a dorit sa fie desconspirata o formula dintr-o rugaciune: Dreptatea mea, in fata Ta e ca o carpa lepadata! Daca va uitati atent vedeti stangacia formularii: ca pe niste haine care nu mai... si as a mai daparte o taraganam.
3.Poetul spune aceasta - adica ca o vede plecand ca dintr-o iubire... de ce? ca sa auda unul dintre oamenii aceia ca el are chemare. Ok! Super!
4.Acum sarim la ceva ce nu pare sa aiba legatura cu ce era mai devreme: nivelurile de confort!
5.La femei e intr-un fel e vorba de cuvinte - aici o trimitere la artea superficiala ergo forma limbii.
6. La barbati lucrurile stau altfel. vasazica barbatii se hranesc cu formele si se simt propietari pe aparente si poate chiar si pe esente ( continuturi ) daca si numai daca trec de imadiata implinire. Aici o idee filisofica grea, diferenta dintre satisfactie si fericire. Ma rog, fie!
7. Acum asta cu ratiunea cui de jug ( metafora originala, n-am mai auzit-o ) doar ca in afara discutiei intre conflictului - aparent - dintre emisfera cerebrala dominanta ( stanga - aia rationala ) si cea non-dominanta ( dreapta aia cu arta ) nu e nimic aici. Ceea ce ne arata ca neintelegerea complementaritatii dintre cele doua emisfere, arata lipsa de maturitate introspectiva la domnu' poet!
8 Asta cu ideea alterarii alterului tot altul, e un soi de reflexie a dublului, motiv romantic stiti voi Doppelgänger - dati search pe wiki si vedeti, ca da! aia chiar o luau razna ca se uitau la treaba aia. Dar parerea mea este ca aceasta poezie ne arata ca poetul nu acceseaza zona in mod real ci doar povesteste despre ea din auzite!

Nichita Stanescu a avut si el elogii si dedicatii, dar nu-mi aduc aminte sa fi facut mozaic cu citate din cel elogiat. Pai suna a serbare comunista! Vai, vai! Pai elogiul trebuie sa fie personal, nu epigonic! Si asta cu Luna lui marte sfanta... Nichita nu era un sfant si cred ca ar fi vomitat sincer la beatificari de genu'. E cunoscut ca in epoca, ca daca ii vorbeai cu domnu' te lua peste picior. Iti imaginezi cum ar fi facut daca il luai cu: Sfinte...!?

daca scoti versul final care e un cliseu moderat, ramana doua idei incalcite pe urgenta unui tranzit emotional. deci mesajul este suna-ma repede ca-s poet pana nu ma razgandesc sa ma duc la alta. hmmm... Asta asa ca o critica expresionista, dar putem avea si o abordare analitica. Poezia nu are dinamis! E fragmentata si bine era daca era vorba de o fragmentare a limbajului ca aia mai era cum era, dar e o fragmentare a frazarii, care in poezie se numeste gangaveala. ea de obicei joaca rolul de diversiune, spre a a distrage atentia de la ceva ce nu este.

Tunelul orange - cel stanescian iti spune ceva...?

Asta cu ar fi facut verbe suna cam a Stanescu... La fel si inima care nu stie de ploaie. Partea mai dificila este ca astea sunt filoanele de Forta ale poeziei. Ma tem ca fara, nu ramane decat o intrebare simpla: "de ce?" Iar tema mortii si a celor trei zile e motiv de inspiratie crestina, fara conotatie religioasa. Hmmm

Se spune despre poezie ca spre deosebire de alte specii ( proza de ex ) e cea mai personala. Adevarat, dar poezia ca si un copil in inceputuri racneste barbar si ingenuu despre foamea ei despre setea ei despre cele ale ei in genere, iar mai apoi crescand usor usor trece la o vorbire despre foamea ei, setea ei dar si a altora dupa care mai apoi tace o racnitura barbara si ingenua despre doar despe o alta foame si o alta sete a tuturora si nu a lui . Poezia ta e prea personala, e pre mult tu, asa ca e barbara si prunca in tipatul ei despre foamea si setea ta! Sa nu uitam ca poezia nu e in noi ci trece prin noi.

Imi place universul tau interior si ritmul oarecum sacadat, secvential

Imi place foarte mult finalul : s-a lăsat un punct cardinal peste frunte
și am adormit

si modul in care curge!

Eu n-aș banaliza două strofe deosibit de misterioase cu un final concluzie deosebit de fâsâit și brutal de "spargator de stare" ca acesta! Iar ultima strofa aș scoate-o complet!

Măi sincer cred că nu prea ai tupeu, dacă dai poeziei în mod explicit, final dublu. Poezie foarte frumoasă terminată deosebit de nepoetic. E ca și cum ai materializa simbolul! Adică ar avea corespondent tot aici. Asumă-ți finalul. Cum ar fi dacă eu aș scrie eăti (ne-) talentat...?! Așa că eu îmi asum finalul acesta (ține cont că nu-i poezie ) și o sa spun esti talentat, dar ti-as face cadou niste curaj. Pupix!