Adulare

Se spune despre poezie ca spre deosebire de alte specii ( proza de ex ) e cea mai personala. Adevarat, dar poezia ca si un copil in inceputuri racneste barbar si ingenuu despre foamea ei despre setea ei despre cele ale ei in genere, iar mai apoi crescand usor usor trece la o vorbire despre foamea ei, setea ei dar si a altora dupa care mai apoi tace o racnitura barbara si ingenua despre doar despe o alta foame si o alta sete a tuturora si nu a lui . Poezia ta e prea personala, e pre mult tu, asa ca e barbara si prunca in tipatul ei despre foamea si setea ta! Sa nu uitam ca poezia nu e in noi ci trece prin noi.