"Adulare" – 1244 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBadulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
VBVirgil Bulat
Poet, eseist și traducător român. Născut la 24 februarie 1940 în Răduleni, Basarabia, într-o familie de învățători, rămîne orfan cînd tatăl său este dat dispărut la Cotul Donului; urmează refugierea la Balș, în Oltenia; în 1953 este admis la Institutul Politehnic din Timișoara; în 30 octombrie 1956 participă la adunarea generală a studenților; plecînd de la ședință mai devreme, nu-i dus la Becicherec, ci rămîne o săptămînă arestat împreună cu colegii săi; după 21 ianuarie 1958 este adus pentru anchetă la securitatea din Deva, întrucît Vlăduț Mihai, socotit șeful lotului, fusese arestat la Petroșani; Tribunalul Militar Sibiu îl condamnă în iulie 1958 la 12 ani muncă silnică pentru ‘crimă de uneltire contra ordinii sociale’, iar Tribunalul Militar din Cluj mărește sentința la 18 ani muncă silnică; abia în 1960, Tribunalul Suprem micșorează detenția la 7 ani temniță grea. Din Deva, prin Jilava, ajunge la Gherla, Galați, Stoenești, în Balta Mare a Brăilei, de unde, bolnav, se reîntoarce...
1 poezii, 0 proze
NDNicolae Dimachi
Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris. A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690). A murit la 16 octombrie 1836. Operă: Sfatul familiei – comedie în versuri Lună, lună, te văz lună O adunare de trii cocoane
1 poezii, 0 proze
Mihail Cruceanu
Născut în Iași la 13 decembrie 1887, fiul lui Mihai Cruceanu, farmacist, și al Ecaterinei Petrovna. Licențiat în litere și drept. Un timp, avocat și profesor secundar. În 1905, poetul se apropie de cenaclul lui Macedonski, omagiat și mai târziu prin dedicații (Insula, I, 18 martie 1912). Devine apoi colaboratorul Vieții noi, integrându-se grupului său simbolist, pe care-l apară (X, 1, 1 martie 1914) și despre care lasă amintiri (Jurnalul literar, I, 2, 2 ianuarie 1939). Întreprinde o anchetă despre poezia nouă, în 1912, în Rampa, important document de epocă. Apropiat de mișcarea muncitorească, după 1916, Mihail Cruceanu devine membru al P.C.R. de la înființare. Vechi ilegalist, poetul înfruntă arestări și închisoare. După 23 august 1944 este ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare Națională. Duce la îndeplinire importante sarcini obștești. OPERE (poezii): Spre cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă, Buc., 1915; Fericirea celorlalți, Craiova, 1920; Lauda vieții,...
3 poezii, 0 proze
Adulare
de Ștefan Petrea
Prin dese văgăuni caniculare Citeam pe Dante, prins de-un vis letargic Și totu-n jur părea să fie tragic Nici dor nu mai durea prin mădulare. Prin univers nedefinit și pagic Cu marginile țepene,...
Măr cusut
de Ștefan Petrea
crucificat în tine-n adulare lumina ta în mine rugă țese în miezuri de cuvinte ne-nțelese, în zboruri către zări, tentaculare. din taină clipa umbra culesese și ca pe-un steag purta în vremi ilare cu...
în numele...
de Ștefan Petrea
în numele de tine-n miez de șopot se-ntâmplă-n dimineață adulare când brațele pe gât ne sunt fulare iar încă popa cântă-n zvon de clopot. mă simt vărsat ca-n apă-n mădulare copita îngerilor de e-n...
privitor în timp
de Ștefan Petrea
privitor în timp am rău de frumusețe era un fior de umbră în adularea serii mă cântai ca pe o literă răzleață, pe-atunci era Dimineață și multe silabe nesperate între noi acopereau copacii de cuvinte...
Irod
de Daniel Ciolea
Beau stropii de rouă timpurie Acoperiți de nimbul albastru al inconștienței. Mă sufoc de prea multă adulare lugubră A tot ce mai însemna adineaori visare. Puful cel cald cu care Voința mea se...
Separabilitate
de Stelian STANCU
Când ziua se destramă Și luna se înalță El gândul se revarsă Tiptil, la tine-n brață. Nu cere adulare Nu vrea o mângâiere Ar vrea, așa se pare Să poată să mai spere. Privește-n ceața vieții Și vrea...
calea fumului
de Ștefan Petrea
se-mplântă aprig frigul în fulare nu poți rost, că gerul te înhață din ape vremuri ies la suprafață mustind de clipe reci, tentaculare. iar codrul e a sobelor prefață arzând cu vâlvătăi crepusculare...
venerându-mă
de Ștefan Petrea
pe răni târâş mă venerez în noapte la căpătâi cu taina-n umbre fiartă e ceru-n stele-a haosului hartă în jos grădini în frumuseţe-s coapte. în adularea plăgii zei mă ceartă geloşi că nu le dau...
A
de Sașa Pană
Abilitatea abandonată peste un abis abject ca un abces sparge abajurul cerului prăvălit în apele fântânilor. Abonați ai unui a. b. c. abscons abdicară totul pentru abstract, precum un accept...
Sonet după
de Ștefan Petrea
În piept înfig genunchii din podele În simplu gest de-autovenerare Şi inima îţi ling în graiuri rare Ca limba-n fum de sânge să te spele. Oglinda frântă, vrând să ne separe Pe geam priveşte aburul de...
De ar zbura...
de craciun stelian-vasile
De ar zbura toți fluturii, s-ar zgudui pământul și orice negreseală s-ar inrosi, uitată, ieșind prin coasta vieții s-ar aera adjunctul din ochiul care tace, din partea achitată. Tăceri bacoviene m-ar...
Nu am de ales
de florin otrocol
A fi om, a fi conștient de propriile revelații existențiale este un blestem. Cum poți trăi în singurătatea dintre limitele nedefinite ale lumii, între pământ (căruia-i aparți) și cer, bine și rău,...
Cauza care a cauzat Poezia
de Ștefan Petrea
Din ce cunosc eu, nu cunosc cauza care a cauzat Poezia... Să fi fost omul pe jumătate maimuță care cînta din frunză femelei?! Ori poate însuși Dumnezeu rupînd din Om o coastă a pus în gura lui...
Lecția struțului
de ion untaru
Am observat că mulți oameni sunt mai interesați de imagine decât de propriul comportament. Să ajungă mai repede în față, fără să se întrebe dacă merită sau nu. Ne interesează, ne obsedează impresia...
Alegeri
de florin Vasilescu
Admir cum se ridic-o floare Drept înspre cer, tenace, O rugă închin, și pun o întrebare: De ce simțirea mă preface? Dacă aș fi umilul cerșetor, Ticsit de bani, lipsit de strajă, Din vers aș face un...
te vei îmbrăca în poezie
de Ștefan Petrea
iar zeama vieții e-n coagulare sub roșu de lalele pe trecute; sunt clipe în surdină petrecute ci nu mai e nevoie de fulare. un Ieri o amintire mai ascute, îmi simt bătrâne-a mele mădulare iar tu,...