Poezie
venerându-mă
1 min lectură·
Mediu
pe răni târâş mă venerez în noapte
la căpătâi cu taina-n umbre fiartă
e ceru-n stele-a haosului hartă
în jos grădini în frumuseţe-s coapte.
în adularea plăgii zei mă ceartă
geloşi că nu le dau pe-altare şoapte
că neofranda mea din ei un rapt e
şi timp le nasc veciei, cupa-i spartă.
prin ciob pocalul îşi prelinge vreme
şi clipa nu mai au de nemurit,
enigma încă puroiază, geme.
mă-nchin la propriul sine-n vals de rit
Olimpului ivindu-i anateme,
pitesc în mine sacru-mi cucerit.
00814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “venerându-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14180140/venerandu-maComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.