Poezie
calea fumului
1 min lectură·
Mediu
se-mplântă aprig frigul în fulare
nu poți rost, că gerul te înhață
din ape vremuri ies la suprafață
mustind de clipe reci, tentaculare.
iar codrul e a sobelor prefață
arzând cu vâlvătăi crepusculare
ci întru încă iernii adulare
privind la geam tulpini de roze-n gheață.
ci port arginții cei zvârliți de iudă;
căutător în dragoste ades,
pe gura ta sărutu-l dau cu ciudă.
nu am în mine vise pe ales
și rațiunea iar de somn e udă
iar șoapta-i cântec fără înțeles...
012.049
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “calea fumului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14103056/calea-fumuluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Cuvintele tale sunt “cântec” dat pe silențios și “fără înțeles”, sunt redundante, se desfășoară în poezie într-o abundență inutilă de termeni, ideea lipsește, ci doar forma echivocă, confuză și alambicată e prezentă, căci poezia e ca aerul dintr-un balon, ce se poate oricând sparge, iar poemul poate să se împrăștie.
0