Poezie
Carte de zicere
3 min lectură·
Mediu
Se dedica lui …
Ești ultimul om
căruia îi mai pot zice
Liicorn bortos, fătând dar care nu mai fată
ești chiar fătarea
piei
-ilor de șarpe ce-și muscă coada
cu gustul putreziciunii
ce de copaci se roade
gustul spur
-cat
al învățăturii
Și te cojești ca ceapa
ce ustură ochiul
pe unde cornul tau
străpunge-a mea ochire
De unghiular privesc și
te călare când
tu mă omenești
corn cu cal în frunte
Li-i-corn, Dii corn
și pleacă de la mine
spurcată coajă ce te tot dezlipești, te tot
lipești și
te dez-
membre-zi-mi te rog
borțoase cal ce tot
fugi, De ce fugi
Căci ochiul meu spart de cornu-ți te-a văzut
și de aceea fugi căci tu! ești prins
Și tot ce faci e să-ți musti coada, putrezită
Să te dezlipești de acea
privire
Și fără de carne ai rămas
făr’ de organe
și de timpane
Nu-ți fie frică căci
știu să fiu blând
Știu să te mângâi pe
subt ureche, pe gâtul
tău puternic;
Ești prins în colivia ochiului
meu pătruns de cornu-ți
și dus spre înecare
Liniștește-te!
Linistetste-te îți
urlu!
Liniștește-te îți cânt!
îți șoptesc!
Căci încă odată dacă
mai tip la tine
Mă sparg eu
Cel ce te jupoaie
Și nu vom mai afla
vreodată
ce tain’ ascunzi
Ei…, cum preferi!
Dii!
Căci gluma cea mai bună e că mi-am smuls
cornul și
ți l-am înfipt în a ta
spinare
Și te învârți pe dușumeaua
coliviei ca-ntr-un
Carusel
Dar asta nu ești tu!
asta ai fi dacă
Nu te-aș țipa
până la desființare
Ființă miraculoasă
Aseaza-te acum în fața
mea, dezgolit
Te văd oricum fără
de togă
Dezbrăcă-te și aseaza-te
în fața șevaletului
unde pus pe un cub
pietros
Te voi picta
Cu pensulă de aur
care o vei urlă căci te
tintuiste ea de timp
Dar nu uită că ai crăpă-
turile să-i râzi
timpului în fața
Tu ființa pudică
râzi timpului
râzi mie
Pentru că nu mai ai ce
căuta
Jivină călărită de un corn
Ce te-am călărit în spinare
Te-am liicornit în spinare
te-am Alexandrit în
spinare
Câte spinări crezi că
mai am?
Am ceruri multe dar
spinare una
Sparge-te ca
să nu te țip eu
Nu uită că ți-am dat
crăpăturile să-i râzi
timpului în fața
Și cel mai mare gând
ce ți-l sărut pe inimă
este
Că timpul vrea să rămânem
aceiași
Idiotul de el nu vede
că ne crapă
din dragoste de oameni
Făta-l-aș eu pe el
Interval funest ce
se este
a se plânge cu sânge
la moartea lumii acesteia
spânzurată de haina
unui crin
Le Roi se mort
Am stat în acest cort
Unde am tremurat
am cântat
M-am plecat
la Pasu-i tărcat de
Licorn umflat
Venit Pentru un bocet
de babă fără de…
Ce fată neagră în vârf
de capră-un
munte
Și te pun pe cer
te bat în Perseide ce-or
schimba cerului pielea
Cum el tot fuge, agățat
de privirea-mi jupuietoare
Îmi alung femeia stearpă
fără de genune
Că să o stăpânesc
nu pe ea ci pe naștere însăși
Le Roi se Mort
Regele se moare
Se moare
Intraductibilă situațiune
Regele se moare
00968
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Potoroaca Romeo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 517
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 145
- Actualizat
Cum sa citezi
Potoroaca Romeo. “Carte de zicere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/potoroaca-romeo/poezie/14012067/carte-de-zicereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.