Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

robia

1 min lectură·
Mediu
când bezna-ncinsă o străbați în noapte
când nucul cel bătrân în vis 'ți-apare
te-ncheagă-n umbre visele fugare
și-ai vrea să stai mai orb și mai deoparte
în urma ochilor ce te măsoară-n zare
precum o pradă viața îți rămâne
și nu un scut în care-ai vrea să fugi
ah, scări prea mari în praguri surde
ați așezat în fața-mi vorbe goale
și inima nu vrea să mai asculte
ea vrea să fie piatră și vântul s-o măsoare
ah, sâmburi cruzi pe tălpi sărutul crapă
un adevăr de omenie cântă
și sufletul golește trupul parcă
ar vrea să fie tot mai sec în mine
dar rob cum sunt puterea mi-e proscrisă
mânia-n lungi tăceri s-ascunde
ah, inimă de piatră-mi ești
mai stai puțin să-mi povestești
cum soarta cea vicleană stă la pândă
ori cum iubirea arde-n primăveri culese
și nu privi prin umărul acela
prea mult lăsat de pietrele-adunate
și calcă apăsat pe șerpii dinăuntrul vieții
să fii ce nu ești, dar nu a morții veste
022.284
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
165
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “robia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14026130/robia

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@coculeanu-paulCPCoculeanu Paul
Versificarea este cam retro, ca la sublimul William Shakespeare. Mesajul, prin tot ceea ce se descrie din natura, mediul ambiental sau surprinde sapiential, ajunge unde trebuie, de la suflet la suflet. Viata este comparata cu o prada, detasarea ducand implicit si la intristare, la un bilant. Inima de piatra, faptul de-a te considera un proscris, frumusetea gandului de a fi ceea ce nu esti, nu si a mortii veste vin sa demostreze un lin pesimism, abtinerea de-a nu te plange de nimic, aspiratiile mari, framantarea filosofica.
0
@dorina-sisuDorina Șișu
Va multumesc,domnule Coculeanu Paul!

Ganduri frumoase si o zi placuta va doresc!
0