Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
@dorina-sisu
Poezie

hesperide

1 min lectură·
Mediu
hesperidele nu au atacat un poet
în joaca lor de-a metafora
te-au ales
ridică un deget și spune în gând
ceva aiurea
așa cum faci de obicei în fața mării
iar farmecul fluierului despre care amintești
rămâne ca o magie prinsă de frunte
am știut că nu e vis
dar te-am lăsat să-mi povestești
pentru că în otrava lui Socrate
mi-am trecut inelul de mireasă
te voi crede și azi
să nu mai spui că hesperidele sunt rele
am fost azi la fântâna mea din Dublin
am găsit o scrisoare pentru tine
ți-am trimis pragurile în care am dormit un secol
acum am terminat de mărunțit secundele
le-am înghesuit într-o clepsidră
să-mi spui dacă-ți place... scrisoarea
022363
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
116
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “hesperide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14076460/hesperide

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-mircea-popoviciIP
Distincție acordată
Ioan-Mircea Popovici
vinovat e alexis că a rătăcit de poveste
dar nici vina lui nu-i întreagă
hesperidele și perseidele
dau zilelor de acum
o lumină nouă

“mereu te voi crede
să nu mai spui că hesperidele sunt rele
am fost azi la fântâna mea din Dublin
am găsit o scrisoare pentru tine

bila de la tine
încă se rostogolește
căutând probabil colțul ei de inimă caldă
o mai las o oră în libertate
apoi îi voi povesti o legendă"

ai văzut ce nu se vede, ai cântat din neauz/ lumea pare azi năucă, vechiul nou iesit din uz/ se întoarce la origini și în arborii de sânge/ cheia cântului șopteste, nod in gol acum se strânge...


un triunghi sferic/ fac fântânile/ cu cuibul de berze
fântâna cu cumpână de la Tichilești/ cu fântâna din Dublin/ și cu fântâna de lângă cascadă/ acolo unde când și cum/ pe scara Tympului Acum/ arcade cresc ultramarin/ stropite cu un strop de vin
0
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
ce spune cântecul?
e simplu să asculți cuvântul
ștt, un vânt calm s-a așezat în prag
ne privește
ne bănuiește de iubire
nu mișca
timpul va trece sigur peste noi
lasă-l să ne înalțe
dar tu mi-ai dat o scrisoare:

„de veneai cu mine
atunci cand ti-am zis
acum
spune tu
cum e acum”

acum e cum nu țin minte să-mi fii fost vreodată în copilăria mea, în casa țigăncii Leana ori pe lângă biserica satului când mă rugam: Doamne ajută-mă să cresc mare și ajută-mă să nu fiu ca mama. săraca de ea! îți aduci aminte? cum o priveam din prag, iar ea plângea, plângea, plângea până când de-atâta abținut, că eu îi arătam că-s tare și nu vărs lacrimi, mă durea îngrozitor în gât. mi-a rămas doar plăcerea de-a citi scrisorile tale, această fântână din Dublin și bila. bilăăăăă, hai în valeeeee, bilăăăăă...și ea vine suflând greu. uneori mă ceartă: de ce mă strigi întruna? n-ai altceva de rostogolit? iar eu îi răspund: nu, nu am. doar pe tine. hai, hai să ne dăm de-a dura în groapa asta, ori pe valul ăsta, ori pe râul ăla! și ea se dă. să-mi aduci aminte de prima iubire. ba nu. nu-mi adu aminte că n-am avut parte. vrei o prăjitură? am făcut o plăcintă irlandeză, cu mere.
0