ce tare mă strânge blana asta de lup
ce tare mă strânge blana asta de lup mama nu știa să cânte atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema blestema „nonsensul” de a-și crește singură copiii blestema neavutul pentru care
nenăscuta
am căutat prin colțurile buzunarelor, prin tot cartierul, am căutat și în centrul orașului o jumătate de sticlă în care am lăsat un vis neterminat că acolo se făcea a fericire infinită se făcea
de ce să despici o duminică-n două
nu m-a văzut nimeni când am despicat o duminică-n două i-am scos inima și-am ridicat-o pe vârful degetelor cerului să o vadă sufletului să o regăsească. nu m-a văzut nimeni când am ascuns o
beția
într-o zi am găsit o mască tristă pe stradă. John a spus să nu o ridic. era lipită de asfalt, dar culoarea ochilor ei, conturul buzelor, sprincenele ridicate a mirare și lacrima care se oprise în
atât de curând
...de vrei să faci iubirea iarnă înseamnă că albul vrei să te cuprindă o stare de înțelepciune precum cea a pescarului bătrân din Dublin o stare de împăcare cu tot ceea ce nu ai putut
necunoscutele
o întrebare sapă adânc în tâmple o iarnă care va să vină o aflare care am s-o aflu o întâmplare pe care o s-o întâmpin o iubire care am s-o fac iarnă o iarnă care va să vină vara în care m-am
geniul din tavan
nu știai dacă e bine sau rău faptul că ai terminat o sticlă cu tărie într-o juma de oră și nici dacă următorul client al barului îți e prieten sau ăla care a promis că-ți taie nasul dacă nu-i faci
sticle goale...
vorbeam cu John aseară despre straturile de fericire la un pahar în pub-ul lui Simon el mă ascultă mereu cu un zâmbet trist și știu că nimic nu crede zice el că nu înțelege de ce-mi pierd timpul
dragoste
în miezul vieții în dimineața unei duminici verzi am alunecat spre capătul cerului așteptând un miracol despre care auzisem printre oameni i se spunea „dragoste” mă uitam în stânga și-n
bine ai revenit!
când toate lucrurile se leagă între ele când amintirile fac lanț de sentimente în sângele tău matematica se face un copac plin cu flori din rădăcini pătrate cu vârfuri de ramuri care ajung pe
în vara asta...șapte
în vara asta a crescut un pom cu șapte rădăcini pătrate cu șapte aripi cu șapte zboruri sărutate să le tot bei cu vin... șapte pahare în șapte seri de vară insulară în vara asta ne-am
mușcătura mea de viață
pentru că nu pot prinde niciun gând în palmă să-i spun că trupul meu e doar o boabă de strugure pentru că nu pot să agăț depărtarea mai aproape de chipul murdar al stâncii din spatele meu
cerșim agonia uitării
ca un lup mă înfășor după cuvinte nu vreau să scap nu vreau să fug cine acceptă pe umeri coliere scumpe? hai să să lăsăm poverile să le uităm în cămara cu vin vechi și să ne privim în ochi ca
ceva despre judecata altora
acum să-ți spun ceva despre judecata altora despre supraviețuire despre plânsul tău și miopia lor despre durerea ta și urma pământului să-ți spun ceva despre zvonul nopții care îți ascunde
un moft venit pe val
am găsit un cuib. îl țesea un vis, dar un moft venit pe val a șoptit la ureche: fugi din calea șarpelui. și am fugit atât de tare încât malul s-a făcut o groapă plină cu vin roșu. o femeie îmbrăcată
ultima plăcere
atunci când timpul îți șoptește la ureche despre învoiala ta cu viața, despre amintiri, dar mai ales despre căderea frunzelor sau despre iernile adormite pe tâmple umple-ți paharul cu
Sttt
sttt, ascultă Doamne, florile cum râd și spune-mi care vrea să-mi fie-n vis a mea pe veșnicie. sttt, ascultă mamă, povestea unui galben el se credea a fi un cal, un murg dar nu am vrut să-i spun
așteptări
când crezi în ape reci și-n infinit că-ți scaldă sufletul în ochi de salamandră crudă apleacă-te puțin în alinări pune-ndreptu-ți pocalul ce inima o-mpacă când ochii mei pe somnul tău
frunzele altora pe noi ne vor ține
ne-am trezit deodată copaci ne-am trezit că privim în jur la oameni și această suferință s-a întins precum Mâna Maicii Domnului am devenit supradimensionați se fac mereu două echipe de
cum să nu fii ipocrit
umbra mea din dialogul tău e umbra măștii pe care alții o poartă circumstanțe conceptuale așteaptă busul de la ora 8 a.m. și nu-mi pot imagina cum umbra mea vorbește în spiritul legii în cartier
așa că spune-mi Eva
ești un tânăr adormit invers care vede viața ca pe ceva bun ești decis să nu fii indecis în planurile tale de viitor și chiar dacă mă privești mirat cu un pahar de vin pus pe jumătate tot
nu plânge nimeni
lângă cizmele ofițerului Grig s-au așezat pantofii doamnei niște pantofi de lac în culoarea macului care plângeau lingvistic doar râul Liffey din mijlocul Dublinului poate să-ți spună adevărul
secrete de sub pernă
motto: poziția mâinilor e un joc de-a da și nu în via mamei se coceau doar struguri albi iar valul nu are nicio legătură cu vinul e ca un rost țesut făcut din fără rosturi îți mai aduci aminte
contest
până ajungi să înțelegi timpul te roade în sânge frica te bântuie așteptarea precum o zi rușinoasă te agiți în lumi trecătoare te uiți la tine-n oglindă oftezi râzi și cazi o poveste
