Poezie
necunoscutele
1 min lectură·
Mediu
o întrebare sapă adânc în tâmple o iarnă care va să vină
o aflare care am s-o aflu
o întâmplare pe care o s-o întâmpin
o iubire care am s-o fac iarnă
o iarnă care va să vină vara
în care m-am născut sau am murit
în care m-am pierdut sau regăsit în paharul de vin roșu
o mirare sapă adânc în suflet
depărtări cu rădăcini în formă de zâmbet.
023.044
0
tâmpla mi-o bagă în valțuri:
de ce tocmai azi am topit ceara de pe dopul sticlei
de vin, din soiul ancestral ghiara găii,
pe care tata a scris cu creionul chimic, înmuiat
în gură, cândva, treizeci a zecea...
aflarea răspunsului poate nu va fi niciodată.
o fi întâmplare, nu știu...
privesc în oglinda vinului negru din pahar.
ciudată-i imaginea reflectată.
cineva mă privește c-un zâmbet ciudat de statuie.
îi dau flit și gândurilor toate, beau, te citesc...
la tv e Cerbul de aur, Brașov. un englez cu veșminte de dalmațian
cântă-n română, "hai, vino mai aproape, oceanul ne desparte..."
și eu nu ințeleg de ce ,verde cum ești,
vrei iarnă să faci dintr-o iubire.
crește, nu știu de ce, o mirare în mine precum un sicomar
ce prinde în rădăcinile lui un templu cambogian,și mă întreb
de ce mă agăț de versurile tale, plictisindu-te cu vorbele mele?
o fi vinul vechi? sau că mi-a plăcut "necunoscutele" "o" ale tale?...
de-am deranjat dă cu flitul tăcerii. ioan.