deductia lui băăă...

"un singur subiect și un predicat/se analizează reciproc într-o propoziție"
Pentru versurile astea restul poemului devine ca o sufragerie pentru îndrăgostiți. Problema lor cu grobianismul, gregarul care împute saltul moral al iubirii își poate găsi oglindă în versurile de mai sus.
Nu prea pătrund inserarea "tratatelor inteligente" dar e inteligent pentru un final surprinzător
Succes

domnule Oancea,
vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și pentru urare.
totul duce spre un final chiar dacă nu-l așteptăm.

cele bune cu zile senine și sănătate!

în primul rând vreau să vă mulțumesc, domnule Marin Badea, pentru rânduri, gânduri și mai ales pentru oprire!

versurile au vrut să fie grăbite...așa de tare se grăbeau încât n-am avut ce face decât să le las de capul lor. știți că nu e frumos să le pui frână :) și apoi verile, e-he, verile sunt cele mai populare. trezesc în oameni un instinct, de parcă nu era acut, dar îl acutizează și mai tare, instinctul de grabă, de fugă, de umblare în umblare, un instinct acidulat cu fericire. cred că de aici vine și aglomerația tuturor lucrurilor.

lumina nu e prea multă, zic, suntem noi prea sensibiloși la puritate.

toti tragem câte-un șarpe după noi. eh, am povesti până la ziuă despre acest subiect, dar să nu vă necăjesc, cine știe, cu ideile mele, mă retrag.

cu alese gânduri de bine, vă salut și vă mai aștept!