Poezie
Blestem nespus
1 min lectură·
Mediu
e neagră lumina
din pergamente de cenușă fumegândă
lumânări se topesc în cioburi
și se împrăștie prin pământ, aer, foc și apă
în șiraguri de dorințe arse
ochii stau ficși în spatele pleoapelor uscate
ce foșnesc la fiecare clipire
e ceară peste tot
acoperind altarul
roșu
de invocari
prin sfere de lumină și cărți de tarot
7 cercuri de lumină
7 cercuri de sare
7 cercuri de fum
peste tavanul din podea
stă cerul
se învârte obsesiv
noapte de noapte
din noapte în noapte
fără zi
printre flăcări și draperii prăfuite
de incantații
nespus rămâne blestemul
până când iertarea se îndură și devine nouă -
mâinile trec unele peste altele
într-un anevoios pelerinaj
al căutării
ce formează începutul
și nimic nu se termină -
nimic nu are glas și nici zgomot
doar degetele pipăie tăcerea
pe deasupra flăcărilor
013437
0

7 cercuri de lumină
7 cercuri de sare
7 cercuri de fum
La celaltă repetiție, unul dintre versuri ar putea dispărea:
noapte de noapte
din noapte în noapte.