Poezie
Haine ciobite
1 min lectură·
Mediu
Hainele mele sunt de sticlă și nu se șifonează
mi se desprind cu zgomot de căderi de apă de pe trup
și lasă în urma lor ecouri când se destrămă în cioburi
simt gust acru, cred că de mere necoapte - fără să le țin în mână;
poate se vor face mai dulci când pielea mea le va atinge coaja
greșesc dacă aș pune sâmburii să îmi povestească despre fantomele din măr?
melcii dau târcoale cu dâra lor de zâmbet
și fac cercuri în jurul calendarului cu foi rupte
vor să pună timpul pe raft, la locul lui, printre mere,
iar în drumul lor, melcii trec peste hainele mele ciobite.
033420
0
Oricaror alte haine, supuse sifonarii, le-ar lipsi structura muzicii inghetate, atunci cand pariculele se imprastie, dezintegrandu-se, muzica trebuie sa existe prinsa intr-un intreg, inainte de a fi eliberata: \"și lasă în urma lor ecouri când se destrămă în cioburi\"
De apreciat identificarea samburilor cu ultimii martori ai presupuselor fantome inchise in fruct,deocamdata unul inexistent, imaterial, prezenta presupusa, adusa doar de sugestia gustativa: \"simt gust acru, cred că de mere necoapte - fără să le țin în mână\".
Nu gresesti, castigi o poveste.
Timpul merita sacrificiile melcilor sfasiati; ca orice simbol al fragilitatii zambetului, sunt vulnerabili.