Coculeanu Paul

2.1. deformările vadului de culori unii pictori capătă pașapoarte-n transcendență trec dincolo de rame fără grabă își lasă pânzele dincoace în vestiar iar în sertar noile idei sub

dormitez deși am băut încă o ceașcă mare hai să-i spun cană deși nu era destul de plină în seara asta mă simt Jacobs Meister Röstung stăpân pe mine însumi ca după o mare luptă după o lungă

Scopul venirii mele la ziar nu fusese să avansez. Ci să aștept. Așteptam pe termen lung o hierofanie, sau o cratofanie, să dau piept cu o putere de dincolo de realitate. Așteptări aproape

ce femeie n-a avut subit la picioare o mângâiere incitantă de floare pe tălpi buzele senzuale boboci senzația altor degete decât cele umane cu mișcări ferme și fine adieri răcoroase ori calde

scade în mintea ta zi de zi toate neliniștile ia una după alta sperii-le strâmbă-te la ele scoate limba dă cu tifla fii tu însuți sperietoarea dă cu ranga oricând te-asaltează păsările trucate

Un jurnal cu aspect eseistic poate fi considerat chiar roman-protest, în condițiile în care autorul, un protestatar veritabil, un Don Quijote care n-are nici treizeci de ani, știe că nu-i inutil ca

de când te-am auzit mi-am spus că tu trebuie să fii îți citisem rândurile pe care mi le lăsai recunoscătoare pe consolă atunci când șefii mei și ai tăi precum și toți colegii se culcau apoi ne-am

scriu și îndrept criu cri cri de parcă n-aș mai ieși din tură din si -criu scriu note pe trotuar din balcon în pom și într-o doară ca acum scriu criu cri cri prin cameră de ce-aș scrie altfel

nu mai știam ce-i cu mine prietene n-aveam nicio boală depistată ci degeneram în trupul hidos adolescentin doar gândul metafizic mă deforma ca pe-o pendulă antic încremenită pe-un perete al

Răul nu este imanent ființei umane, cum este binele. Viața plină de aventură a doctorului și revoluționarului comunist Christian Racovski a dovedit-o cu prisosință. Despre Christian Racovski,

Gus este prietenul meu din Chicago. Și nu numai prietenul… , ci dublul meu, dacă măcar intuiți ce implicații se pot ivi oricând pentru amândoi în această calitate. Se spune despre Gus McBrown că

Atât de mult o iubesc! Este dragostea mea. Îmi dăruiește viața sa. Pe mine mă cheamă RaUl. RaUl Donțea. Așa îmi fac eu semnătura, cu U majusculă la mijlocul prenumelui, de parcă aș huidui. Să știți,

Presupun c-am ajuns până în inima dragostei. Aflu aici largul unui munte liniștit-meditativ, cu o culme perucă sură, buclată de nori pe fruntea-i bombată ; dar și creasta unei mări agitate. Ce

1. înnodări (de)secretizate orice nod rămas de mult în gât exact ca ghimpele înfipt în talpă după un răstimp se deznoadă tainic de ții dinadins la cineva altfel spus numai

în cât de multe părți mi-a fost dat să întâlnesc acești inoperabili algoritmi din perversul calcul dâmbovițeano-bahluiano-mureșan /binele pentru câțiva dintre ai noștri ca foarte răul să-l dăm

1. Specializarea terestră a bucuriei de a trăi Dacă explorăm psihanalitic de unde vin surprizele, senzațiile de neuitat, vom avea prilejul întâlnirii unor miracole ascunse de către cineva ori prin

2.1. înțelegi piatra înțelegi piatra pe care-am stat noi îmbrațișați a crăpat în două într-o iarnă pe-un schingiuitor ger două părți egale-au rezultat din ea după partajul s-ar zice

Într-o vreme, pe-un câmp plin cu verdeață, o tânără fată se-ndoia vara din spate, exact precum “Culegătoarele de spice” ale lui Jean-François Millet din școala de la Barbizon. Avea ochii mari,

mii de ploi cești cafele așteptare meteosensibilitate căutarea motivului pentru aprinderea țigării de foi m-adulmecă și pe mine ploaia furtuna și grindina altor primăveri pe la colțul blocului simt

inevitabil îmi venise rău trăiam depresia ca pe-o probă eliminatorie euforia de după ca pe-o transă mi se cuvin multe altele alții flecăreau dar eu am început să mă simt dus departe înhățat de-o

mi-am ascuns viața aproape netrăită până-acum nu iubesc nimic urăsc în schimb un neam întreg iar de mă mai enervați puțin v-o arăt eu cu vârf și îndesat nu vă speriați e ceva natural v-am

corpul acesta deștept al tău îmi stă alături când pleci spre culcare obosită încă foarte bolnavă – nu iei deloc antibiotice auzi cum tușești tare vuiești cu toate tiparele înclinațiile faste ale

Atât se cuvine să dezvălui, caravana plăcerilor trece și lasă buzunarele goale, răni în suflet, greață, orașul-miraj nici măcar nu a fost pe pământ ruletele și femeile din cazinouri hoteluri