mi-am asuns viața de pe mări în deșert

mi-am ascuns viața aproape netrăită până-acum

nu iubesc nimic

urăsc în schimb un neam întreg

iar de mă mai enervați puțin

v-o arăt eu cu vârf și îndesat

nu vă speriați

e ceva natural

v-am ciuruit cândva cu pistolul automat

nu cumva credeți c-ați înviat deja în două-trei luni?

mai întâi m-am pitit

m-am făcut mic mic

ca bax de Kent și 750 ml Murfatlar

pur-sânge șarpe negru scump vederii Balaur dobrogean

într-un dulap dublu de fier c-un drug tras oblic – seif securizant al unei instituții naționale

voiam să dirijez seraiul mai târziu din umbră

m-au pus îndosariat prin arhivă

de unde am reușit să mă destram

printr-un autodafé bine regizat

ca și accidentul de la Balotești –

toată implicarea mea a ars

parcă nici n-a existat vreodată decât suferința

generată celor pe care i-am filat până-n râvnitul Ocean

și trecutul altor colegi de-ai mei cu ochi albaștri

s-a prefăcut în scrum pe la un Crăciun nimicitor

goneau flăcările pe note ...muzicale precum valurile pictate cu roșu aprins-oranj-galben-mov de-un flamand avid de putere ce voia să-și repare “pânzele” șevaletul pensulele în portul Rouen

îmi jertfisem anii tinereții ochii pictând fără oprire destine frânte dărâmate la o vorbă-a mea

nici ei nu prea mă ajutau să devin pilot de cursă lungă nici eu nu făceam pe niciun individ să scape

decât dacă mă plătea ca pe-un nabab serviciul concurent

profesorii mă-mpiedicaseră pe la douăzeci și cinci de ani să trec să-mi iau brevetul – carnetul de vitezist

că cine știe ce dezastru cauzam

la raliul internațional Paris-Dakar

eram poreclit Sașiul exact ca omul diavolului orzarul

ce-l hipnotiza pe risipitorul imberb al arendei

în jocurile făcute dinainte “La conac”

mi-au cam pătat onoarea toate căutările

ascensiunea rapidă Biruință după Biruință

mi-a slăbit puterile

încrâncenarea de-a mă vedea sus cât mai sus

până pe cel mai înalt catarg

era gândul meu de mic copil – să-i aservesc pe toți

să-nnăbuș în sânge eventualele revolte

ca un corsar de cinema

să nu m-ajungă nici judecătorii nici presa nici prietenii pe mulți i-am debarcat la timp să stau singur cuc

la volan pe dunele din Sahel

o dublă pasiune am avut – tăria mării și viteza

gonirii bete prin deșert

pe astea două – aptitudini de însetat notoriu –

măcar am grijă să nu le exersez de multe ori

pe burta goală

îngurgitez și noaptea tot ce vânez sufoc încolăcesc

mai am o singură ambiție – să nu mor deloc

ci de dragul vostru

să mă clonez dacă nu mă va distruge

între timp killerul meu personal -

eul din oglinda retrovizoare prin deșert