zâmbet la un an lumină

corpul acesta deștept al tău îmi stă alături când pleci spre culcare obosită încă foarte bolnavă – nu iei deloc antibiotice auzi cum tușești tare vuiești cu toate tiparele înclinațiile faste ale unei minți ancestrale mă plec să-ți sărut pântecele din care o să iasă peste opt luni – hai să concedem – peste un an vlăstarul nostru întinerirea eu sunt faust pactul se rupe zâmbetul pornește de la nări obraji și dă bine în poze altfel ce să mai fac cu ochii dacă-mi bolborosesc rămași orbi în ațipire