de sub freza de astmatic de departe văd albind

ieri m-ai răcorit salcie pletoasă îți auzeam plânsul îți recunoșteam vocea părul tău cel lung va înflori în curând și va fi verde peste orașul trist norii cenușii s-or juca leapșa cu razele de lună toată noaptea echinocțiul din coșul pieptului m-a tăiat în două părți mai aprig ca niciodată i se cutremură lutul zace-n bronșitele crepusculare soarele într-o parte și în dureri de mijloc luna pe cealaltă azi răsar spute de un galben-sălciu scuipă șoferii năduful și spaima și lacul s-a plâns că albește de-atâta cură de slăbit precum o nălucă bolnavă trecători pe pământ muncim ca nebunii poimâine o să ne ia ambulanța