Claudiu Constantin

Aș vrea acum să-ți scriu poezii de dragoste, să ți le recit la ureche într-o după-amiază înnorată de toamnă, să-ți povestesc apoi triste istorii ale celebrilor îndrăgostiți, să-ți mângâi apoi

Iar trupul tau doarme sub palida mangaiere a privirilor unei mari iubiri. Orice suflare se odihneste prin somnul tau sfant, pur. Orice abatere de la viata se opreste. Oamenii au oprit

Și totuși din negrul lumii se iscă raze de lumină... și totuși imposibilul e posibil... și totuși imperfecțiunea e împunsă de momente de perfecțiune. Pe ele trebuie să le privesc, pe aceste momente

Iubito, privește alături de tine și vezi-mi pașii sprijinindu-se himeric de umbra ta, caută-mi mâinile și cuprinde-le cu o singură strângere liniștită și curată ca fulgul din noi, strânge-mi în

Crezând că este ea tresăream pe străzi. Mă pătrundea până în suflet parfumul ei întotdeauna diferit și mă-ntorceam să mă conving că era alta. Întotdeauna alta și niciodată ea. Alteori doar

Iubita mea are un ghiocel în păr. De fiecare dată când îmi rătăcesc mâna în părul ei ghiocelul se desprinde iernatic și ne înflorește. Din noi ies petale albe ca niște aripi vegetale și

Și nopțile toate se destrămau sub lungile tale brațe alergând și lovindu-se brutal de pământul ce-ți repugna. Zdrobeai fiecare fragment de stea ce-ți ieșea în cale și cu genunchii loveai aspru

Peste tot erau semnele ei. Pe spate, unde ea a scris basme și nume, pe fiecare deget alintat de ea cu 1001 vorbe și sărutări ale unei dimineți de toamnă. Peste tot era parfumul ei. In

Am fost prins! M-au prins, nenorociții...! M-au ars la buzunare! Epoca mea de glorie s-a încheiat... Nu vă speriați, încă nu m-au prins cu adevăratele afaceri necurate, ci pur și simplu m-au

Acum sunt la serviciu. E ciudat, niciodată n-am scris așa aiurea la serviciu.. pentru blog de exemplu.. Și-mi permit să scriu pentru că mi-am terminat treaba pe ziua de azi, ba chiar sunt

E o întreagă lume acolo care ne așteaptă rătăcirile, care ne pândește fiecare mișcare a sufletului ca să ne agațe ireversibil de tentaculele ei. E o întreagă lume acolo care ne vânează fiecare

În mâinile ei îmi stătea sufletul, iar inima-mi nu mai era. Era doar un loc în care ea înflorea din ce în ce mai mult, un loc în care erau adunate amalgamări ale inflorescențelor ei, iar

Mă uit iar și iar la copacul ăsta care se vede pe fereastră din birou de aici de la A&D Pharma... Cum o fi să fii copacul ăla? Să stai așa toată ziua și să-i vezi pe bezmeticii care trec

Prin lutul negru zac întinse metaforele părăsite care-și cer dreptul la zbor. Pe fruntea tuturor arde Vina ca un semn apocaliptic. Da, e vina lor că metaforele mele n-au aripi, că tot ce

Din negura noastră nu se va mai naște nimic; nimic sub cerul nostru deja pierdut, nimic peste lutul nostru îngropat în timp. Din secundele noastre va urla timpul ucis de noi când eram

Of, iubito, zici că-i iarnă lumina vechiului felinar de la colț. Vezi tu, noi suntem copiii ei, ai luminii, ai fulgilor ei nevăzuți, ușori ca florile unui gând de mai. Ne naștem din lumină, ne

M-a întrebat într-un mod care ei i se părea probabil firesc: — Ce cauți aici? Ce-aș fi putut să-i răspund, că număr stele...? — Număr stele... zisei și chiar începui să mă simt parcă un

Poezia mea e-un cântec între ape. În barca de patimi, cu note de lacrimi, cu scântei de cer și cu-acele luciri stranii din stele îmi cânt serenada mea tristă. Vezi, rândul meu e-o

Te-am întâlnit într-o noapte albă. Erai plouată cu stele, iar în urmă-ți aduceai cerul luminat cu luna. Te-ai împiedicat de-un fir dintr-un vis al meu, țesut pe-o bancă dintr-un parc. M-ai

Alerg printre stropii de cer, printre valuri de ploaie și vânt, pe-un vechi al durerii pământ; nu știu ce înseamnă „să sper”. În palmă-mi se-adună iar apa din ploaie sau poate din