Jurnale

Și totuși din negrul lumii se iscă raze de lumină... și totuși imposibilul e posibil... și totuși imperfecțiunea e împunsă de momente de perfecțiune. Pe ele trebuie să le privesc, pe aceste momente

CCClaudiu Constantin

0

0

Am fost prins! M-au prins, nenorociții...! M-au ars la buzunare! Epoca mea de glorie s-a încheiat... Nu vă speriați, încă nu m-au prins cu adevăratele afaceri necurate, ci pur și simplu m-au

CCClaudiu Constantin

0

0

Acum sunt la serviciu. E ciudat, niciodată n-am scris așa aiurea la serviciu.. pentru blog de exemplu.. Și-mi permit să scriu pentru că mi-am terminat treaba pe ziua de azi, ba chiar sunt

CCClaudiu Constantin

0

0

Mă uit iar și iar la copacul ăsta care se vede pe fereastră din birou de aici de la A&D Pharma... Cum o fi să fii copacul ăla? Să stai așa toată ziua și să-i vezi pe bezmeticii care trec

CCClaudiu Constantin

0

0

E 3 dimineața și nu am ce face. N-am de gând să-mi dorm viața, așa că o să mai scriu ceva pe-aici. După cum vedeți blogul și-a cam schimbat fața în ultimele zile. Cu greu am reușit să-mi fac

CCClaudiu Constantin

0

0

Vorba greierului: „cri, cri, cri, toamnă, cri/ Nu credeam c-o să mai vii” :)) Uite că a venit și m-a luat prin surprindere; sunt răcit, sunt varză, sunt rupt. Nu trebuie să vă explic că știți și voi

CCClaudiu Constantin

0

0

Trebuie să mai lămurim câte ceva. Știi tu cum sunt oamenii: oricât ar vrea ei să respecte un principiu, să se călăuzească după ceva, să facă un lucru ca lumea, tot se abat măcar un pic din drum, doar

CCClaudiu Constantin

0

1

M-a întrebat într-un mod care ei i se părea probabil firesc: — Ce cauți aici? Ce-aș fi putut să-i răspund, că număr stele...? — Număr stele... zisei și chiar începui să mă simt parcă un

CCClaudiu Constantin

0

0

...așa e societatea, împărțită în două categorii de oameni: cei care se bucură și cei pentru care singura bucurie e, poate, să ajute la bucuria celor din prima categorie. Noi, cei din a doua

CCClaudiu Constantin

0

2