Poezie
Preludiu
1 min lectură·
Mediu
Te-am întâlnit într-o noapte albă.
Erai plouată cu stele,
iar în urmă-ți aduceai
cerul luminat cu luna.
Te-ai împiedicat de-un fir
dintr-un vis al meu,
țesut pe-o bancă dintr-un parc.
M-ai privit și mi-ai cerut
socoteală. Iar eu
m-am revanșat adunându-ți
stelele împrăștiate în zăpadă.
Þi-am oferit pumnul de lumini
albe, ninse
și mi-am coborât privirea;
nu-ți meritam licăritul de gheață.
Tu mi-ai strâns rece pumnul,
iar eu nu ți-am șoptit decât
un cântec ce mi-a înghețat pe buze.
012898
0
observatie: cuvinte sarace, banale
cuvintele trebuie sa curga singure pe hîrtie, sa explodeze din suflet, sa te acopere...