Claudiu Constantin

Singur și-n palmele mele Îmi închin durerea și soarta, Intru și-n urmă-nchid poarta Unei lumi meschine și rele. Alerg și-n genunchi cad din nou În fața icoanei din zid Și plâng căci afară-i

3,3,3! Totul e multiplu de 3. Infinitul e multiplu de 3... sau poate un 8 întors. Dar 8...? Fizic, 8 e și el multiplu de 3. Deci infinitul e multiplu de 3. Întreg infinitul e format din 2

Mașini și oameni trec pe străzile sumbre... Nimic în urmă. Doar fum și umbre. În parcuri tineri. Nimic nu le stă-n drum. Nimic nici în urmă. Doar umbre și fum. Prin crengile ude mă-nalț ca

Prinde-mi c-o mână firul suspendat al rătăcirii mele, iar cu cealaltă înfășoară-l ireversibil în jurul timpului tău. Să orbiteze rătăcirea mea veșnic în jurul timpului ființei tale. Căci totul

Prin lutul negru zac întinse metaforele părăsite care-și cer dreptul la zbor. Pe fruntea tuturor arde Vina ca un semn apocaliptic. Da, e vina lor că metaforele mele n-au aripi, că tot ce

Mi-ascult sufletul plângând pe străzile funebre ale orașului. Plânge sărmanul meu suflet nocturn cu lacrimi de marmură... Sub ochiul strâmb al felinarelor sufletul meu se-ntinde fluid pe

Mă uit iar și iar la copacul ăsta care se vede pe fereastră din birou de aici de la A&D Pharma... Cum o fi să fii copacul ăla? Să stai așa toată ziua și să-i vezi pe bezmeticii care trec

Și totuși din negrul lumii se iscă raze de lumină... și totuși imposibilul e posibil... și totuși imperfecțiunea e împunsă de momente de perfecțiune. Pe ele trebuie să le privesc, pe aceste momente

Iubita mea are un ghiocel în păr. De fiecare dată când îmi rătăcesc mâna în părul ei ghiocelul se desprinde iernatic și ne înflorește. Din noi ies petale albe ca niște aripi vegetale și

Crezând că este ea tresăream pe străzi. Mă pătrundea până în suflet parfumul ei întotdeauna diferit și mă-ntorceam să mă conving că era alta. Întotdeauna alta și niciodată ea. Alteori doar

Se-ntind râuri prelungi pe alei, pe clădirile străzii mele și pe bordurile ei. Balauri colțuroși își scot limbile cu flăcări de întuneric... balauri însetați, alungați de biciul vre-unui sfânt

Am fost prins! M-au prins, nenorociții...! M-au ars la buzunare! Epoca mea de glorie s-a încheiat... Nu vă speriați, încă nu m-au prins cu adevăratele afaceri necurate, ci pur și simplu m-au

Dar tu? Unde erai tu în ultima zi de toamnă? Stăteam așa solitar și te-așteptam cum își așteaptă cerul păsările, stăteam și mă-ntrebam de ce în această zi nu venea nimeni... toți plecau. Toți

Se lasă noaptea ca un veșmânt funebru... Roiuri de puncte albe licăresc rebele pe un fost cer, pe un fost albastru fals, pe un fost ocean de aer efemer. Apropie-te și sărută-mi fruntea de

Același zâmbet mort m-așteaptă-acasă Și-același drum mă duce către Ea, Același chip și fața-i trasă Mi-arată lumea de dincolo de-a mea. Nu știu de-i noapte sau e zi afară, Nici luna nu mai

M-a întrebat într-un mod care ei i se părea probabil firesc: — Ce cauți aici? Ce-aș fi putut să-i răspund, că număr stele...? — Număr stele... zisei și chiar începui să mă simt parcă un

În mâinile ei îmi stătea sufletul, iar inima-mi nu mai era. Era doar un loc în care ea înflorea din ce în ce mai mult, un loc în care erau adunate amalgamări ale inflorescențelor ei, iar

Aceeași noapte și-aceeași noi în același oraș neprimitor. De ce tăcem, iubito, de ce tăcem când aerul acesta nesuferit ne pândește strident tăcerea, de ce cântecul pe care am putea să-l

În noaptea morții mele doar norii vor picura lacrimi de undeva de sus. Stelele-mi vor șopti cântece solemne și triste, luna va spune povestea creării Infinitului și soarele va străluci-n

Acum sunt la serviciu. E ciudat, niciodată n-am scris așa aiurea la serviciu.. pentru blog de exemplu.. Și-mi permit să scriu pentru că mi-am terminat treaba pe ziua de azi, ba chiar sunt