Poezie

Rugăciune

1 min lectură·6 august 2008

Mediu

Singur și-n palmele mele

Îmi închin durerea și soarta,

Intru și-n urmă-nchid poarta

Unei lumi meschine și rele.

Alerg și-n genunchi cad din nou

În fața icoanei din zid

Și plâng căci afară-i doar vid,

Și plâng și aștept un ecou.

În genunchi și cu sufletul rupt

Cer semne și îngeri de sus,

Și simt cel din urmă-mi apus

Înghițit de-un soare corupt.

Vreau să mor. Nu cer în păcat

Iubire și-o viață mai bună

Și-aud ecoul cum sună:

„Mai ai încă mult de-ndurat...”

001.192

Claudiu Constantin. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudiu-constantin/poezie/1795871/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.