Claudia Radu

cresc cuvinte/ copil voiam să cresc muzici/ visam un pian uriaș pe fotoliu picioarele mele nu atingeau podeaua încrucișate/ mimam oamenii aceia care intrau ieșeau și camera rămânea cu umbrele

îmi creștea iarba din gură ca niște cuvinte verzi de dragoste. în spatele pânzei de pe oglindă desfăceam toate cele nouă lacăte desfăceam toate cele nouă lanțuri. ne iubeam reflectați într-o

așezai ghilimele între naștere și moarte ți-era teamă să nu te înțeleagă/ cineva/ Doamne ce nebunie să faci dragoste într-un dric cu toată lumea aceasta în negru în urma ta/ apoi femeia ți se

aș fi vrut să mă opresc pe umărul tău ca un porumbel călător. eu veneam dintr-un vis tu erai treaz și bătrân ca un cuvânt căzut din gură.

ca și cum soarele ar cădea de pe boltă în brațele tale. lumea întreagă s-ar prăbuși în afara noastră. numai noi trăim îmi spui și în mâinile tale înfloresc crengi uscate de măr. ca într-o

Un poet intră pe agonia.ro: trrrrrrr, trrrrrrr, mitraliază tot, bagă worms cât încape, mor computerele "confraților" :))) După care, se așază liniștit și scrie: "Păi ce pula mea!"

în fiece găleată ierți câte un mop torturat freci podelele cu mațele lui în care au crescut ochelari în amintirea că ai fost cândva la ora de franceză profesoara îți vorbea despre dreptul de

și cum priveam eu așa în oglinda de la raionul menajerie bărbați a venit el, o, Doamne, mi s-au rostogolit sculurile de macramé si iglița s-a agățat în hainele lui oh, Billy Boy, am leșinat în

Pentru ca este miercuri ora trei și omul negru nu a mai venit (mi-a zis mama să fiu atentă la semafor). Cum să mă uit când se face roșu și trece prin fața mea jeep-ul minunat de negru în

Eram copil. În odaia mică Veneau Dumnezeu și Sân\' Petru Să mă vadă dormind. Era atâta soare dimineața, Că mi-era frică să nu se spargă ferestrele De lumină. Seara Îmi spunea bunica