Șah mat

Eu stiu sa pierd. Eu dau Cezarului ceea ce-i apartine-
cea mai eleganta dintre culori.Pentru a castiga trebuie sa stii sa ucizi.Eu stiu sa ucid pentru inceput cu nestiinta mea moartea. Intotdeauna apare de undeva o sfera.

\"Viața începe dincolo de sferă,
Numai moartea înscrie colțuri
În memorie,
Numai moartea are axă,
Numai moartea se poate măsura.\"

deja m-am obisnuit cu senzatia de placere cand iti accesez poeziile, considera-ma \"de-al casei\", da-mi niste papuci si un pahar cu vin..
stii, prefer sa numar moartea de la 0 la -infinit, si nu invers, astfel clipele care vor fi se vor pierde in trecut, fara sa-mi bantuiasca viitorul ...
cu drag,

Ideea este desprinsa parca dintr-o saga in care predomina in mod evident lupta ancestrala dintre sacru(regele incoltit) si profan(nebunii care-l ameninta cu moartea),asta brutal vorbind.Sigur ca lirica Claudiei are ceva si din muzica sferelor,insa in disonanta cu armonia si perfectiunea formelor geometrice etalate aici cu atata acuratete,este prezenta si ubicuua moartea,caruia-i simti inghetul suflarii in spate...in memorie.Ar putea fi vorba aici si de alta viziune asupra mortii,vehiculata mult in ultimul timp..moartea,ca o dimensiune atemporala(in afara tablei de sah,deci in afara sferei cognoscibile), personificata prin nebuni-irationalul,cu atac diagonal si diametral opus la rege-care reprezinta omul-liederul
,viata insasi,devine dintr-o data masurabila si accesibila,ca o noua poarta catre edenul promis si pierdut odinioara.Iata cum omul a devenit concret,iata cum feluritele chipuri,chiar hipnotice,translucide ale mortii,devin echivalente,atat in fata nebunului cat si a regelui,perfectiunea mortii fiind asimilata in poem cu vziunea lui Schopenhauer...trebuie sa eliminam dorinta printr-o viata ascetica,sau murind.
Da,poezia are iz filosofic,si ideea a fost consumata in sec.XIX,insa mai trebuie lucrat la continut..nu exista inca definita clar o punte de trecere intre ceea ce Eliade a definit notiunile de sacru si profan.De fapt ce reprezinta tabla de sah ?..suportul pe care ne bazam in jocul vietii si al mortii,si dealtfel un univers inchis,limitat de colturi,oricum,nu toti ne putem depasi conditia..asta e tot o consolare in fata mortii..succes !

Moartea, nu poate fi masurata, nu se cere masurata, fiecare ii stie limit, e in noi, in tine, intr-o buna zi are sa-ti spuna :\"data viitoare cand iti va fi frica noaptea ca as putea sa ma aflu sub patul tau, nu te uita, ca s-ar putea sa fiu acolo...sa te astept..\"In poezie,moartea nu e o trecere, nu e o fericire sau o personificare a fericirii, e o parte din intimitatea ta, nimeni nu are dreptul sa iti stie aceasta latura, in locul tau, m-as simti putin dezbracat...