Urmele lui Dumnezeu

N-am gasit un răspuns mai potrivit decât o altă poezie. Pentru bunica mea, pentru \"bunica noastră\", căreia i-ai aprins o lumânare dăruindu-mi steluța. Alături de velințele respirânde ale primăverilor și de ștergarele cu care a împodobit încăperile sufletului meu, bunica a țesut povești pe care mi le-a dăruit “în taină”. Am șoptit acum să nu stârnesc vântul, să nu acopere cu pulbere Urmele.
Mulțumesc, Mihaela Visalon și...La mulți ani! În fiecare zi, în care simți \"ca-n ziua dintâi, lumina\", este ziua ta!\"

\"Bunica a găsit Urmele lui Dumnezeu / În spatele cerului.\" și astfel s-a regăsit pe sine ca ființă împlinită!
Claudia, nu știu dacă aceasta a fost și intenția ta, dar eu citindu-ți poemul am găsit că ai ilustrat minunat câteva gânduri evanghelice, mai exact:
- mari vor fi în împărăția cerurilor cei care-i învață pe cei mici căile Domnului;
- pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu - prin moarte - ca fiind cea mai înaltă înțelepciune;
- și lumina, mai ales lumina: cea dintâi și cea de pe urmă...
o călduroasă strângere de mână!

Draga mea Claudia,

Atunci cand eram foarte tanara visam sa ajung bunica si sa an 100 de nepoti. Cine s-ar fi gandit ca la 43 de ani, visul devine realitate. Daca ai probleme cu tinerii obraznici, poti sa-mi spui:)))

Eu ca orice bunica respectabila iti las o poveste pe care mi-a trimis-o un alt nepot:))))))))

Ganduri bune si multumiri. Mi-ar placea sa apara cineva sa te si critice un pic...

Era odata un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi , regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: \"Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.\"
O intreba pe cea de-a patra nevasta: \"Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?\"
\"Nici vorba!\" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: \"Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?\" \"Nu!\" veni raspunsul celei de-a treia sotii. \"Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!\" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: \"Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?\"
\"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!\" replica cea de-a doua sotie.
\"Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.\"
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: \"Eu te voi urma oriunde vei merge!\" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse:
\"Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!\"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru.

Un text care desigur se voia o poveste, o proza sau orice, nu o poezie, am I right? Imi aminteste de \"ca o poveste\" a Pasagerei, acel text fiind insa, ingaduit sa-mi fie a spune deschis, mult mai rotund.
Chestia cu bunica si povestile ei e asa de fumata de ma apuca tusea, nu stiu ce altceva ar mai putea fi scos de aici (revin, pasagera a spus ceva in textul ala de i-am dat si stea, ceva mai mult pentru ca facea o referire la o ipostaza nebanala a unei credulitati tipic copilaresti transformata in credinta prin intermediul sentimentului de realizare a neputintei) iar povestea Mihaelei este, din acest punct de vedere, in acord cu textul, adica de scos batista si... suflat nasul. Eu stiu o poveste cu un rege care avea cinci neveste si deci avea avantajul de a avea o nevasta in plus fata de regele din povestea Mihaelei (na, ca am inceput sa-ti spun Mihaela!), si pe aceea nu mai stiu cum o chema dar cred ca incepea cu litera \"v\".
Te mai astept cu texte si sper sa nu te supere ca iti spun ceea ce gandesc, daca vrei altceva spune-mi si ma voi conforma intocmai.
Cu drag,
Bobadil.

Nevasta de rege? Nume care incepe cu \"v\"? Cred ca-mi amintesc cum o cheama: \"Voda\". Tot ea l-a nascut si pe Stefan cel Mare, pe o stanca negra intr-un vechi castel, unde curge-n vale un rau mititel, etc, etc, etc...si pentru ca s-au terminat batistele, au ramas urme in apartamentul in care transpira un prozator. Mai viseaza cineva sau sunt singurul spirit adormit?
Carmen Trovant

Ce este bine - că știm povești. \"Urmele lui Dumnezeu\" are două variante. Eu am ales-o pe prima, cea scrisă cu sufletul, adică cea cu \"a patra soție\". Și, din obișnuința, am dat clic pe secțiunea \"poezie\". Există și varianta, să-i zic așa, lucrată, dar aceea nu îmi este atât de dragă. Ai dreptate, locul Urmelor… ar fi fost la “Personale”.
Și acum, dacă vreau, pot sa-ți spun că mă supăr ;) Cred ca aș vrea să mă supăr, dar nu pe tine sau nu încă! Când am citit Urmele…în ședința de cenaclu, la Reșița, acum vreo trei ani, atunci – da, m-am supărat. Amintirea era proaspătă și, ce s-a întâmpat cu textul meu atunci, a fost chiar dureros. Am transformat “povestea” în poem și am recitit, de obicei, prima variantă. “Poemul” îl vei citi, daca vei avea ocazia (să-mi dai adresa!) când îmi va apărea volumul…
Sa-ți mai spun că-mi place că ai ales și tu “vocala o”!? Ok – silaba o… sau articolul nehotărât ;)
Am obișnuința unor titluri pretențioase, atunci când pun titlu, adică foarte rar. Dar nu am pretenții, în schimb.
Mă bucur că prezența ta cu ceva-ce-ar-trebui-să-mă-supere, imi crește numărul de vizitatori ;) Revenind la “urmele” noastre, pentru că ai spus că aștepți alte texte, aștept și eu alte = părere, hmm, și, chiar dacă nu am obiceiul să fac comentarii, vine și ziua să = părere și eu!
Nu te supăra, frate! Cât despre a cincea soție, al cărei nume începe cu “v”, mai vorbim!

...era, de fapt, prima soție. Scuze,Mihaela!

Claudia, dupa ce ne-am facut treaba si am crescut numarul de vizitatori pana la o valoare mai in acord cu ce scrii tu pe aici, hai sa-ti zic:
1/ \"Urmele lui Dumnezeu\" este o constructie atat de discutabila, incat ar fi bine sa te feresti de ea. Nu stiu daca suntem inconjurati de aceleiasi sub-cultura care afirma ca \"urma lui Dumnezeu in lume si a barbatului in femeie nu se cunoaste\".
2/ E bine ca scrii \"cu sufletul\", e foarte bine. Dar poezia are de-a face cu comunicarea.. nu inseamna ca eu sau altcineva stim ce e poezia, dar sigur este o modalitate de comunicare, altfel am scrie doar in jurnalul personal. Deci este un mesaj iar acest mesaj trebuie sa aiba un \"emitator\" (tu, poetul sau poetesa :-), un \"receptor\" (eu, cititorul), un \"suport\" (hartia, net-ul, etc). Dar acest mesaj trebuie sa fie receptat, perceput, aici e baiul... Altfel comunicarea esueaza. De aceea e atat de greu sa spunem ceva altcuiva decat noua insine. Acest poem nu comunica suficient cu un cititor, fie el si mediocru, de poezie, nu vreau sa ma lansez intr-o argumentatie laica. Este o poezie de citit la gura focului, cu glas scazut, cu ton ultimativ si cu o batista la indemana. Atat. Eventual cu televizorul stins ca nu cumva ascultatorii (familie, prieteni, etc) sa strige deodata \"da mai tare ca e tanar si nelinistit!\". Tot asa, fara nici o suparare, nu?
Bobadil.

=Si acum, pe bune
Deci este un mesaj iar acest mesaj trebuie sa aiba un \"emitator\" (tu, poetul sau poetesa :-), un \"receptor\" (eu, cititorul), un \"suport\" (hartia, net-ul, etc). Dar acest mesaj trebuie sa fie receptat, perceput, aici e baiul... Altfel comunicarea esueaza. De aceea e atat de greu sa spunem ceva altcuiva decat noua insine. Acest poem nu comunica suficient cu un cititor, fie el si mediocru, de poezie, nu vreau sa ma lansez intr-o argumentatie laica.
Nu te lansa intr-o argumentatie laica. Receptorul \"ala mediocru\" am fost eu, care am scos din odaia bunicii, cioara roz, am restaurat-o un pic-ea saraca fiind veche, nu de trei zile, ci de +/- (9+1)*365(z) si... am posta-o pe firul de inalta tensiune, cu gandul, sa dau un pun un stalp si la \"fereastra cu soare.\" Intre timp, a inceput sa fulgere. Stinge, te rog, televizorul si hai, recita-ne:
Într-o noapte o să bată cineva la fereastră
Și eu n-am să mai răspund;
Într-o altă noapte,
O să bată altcineva
La ferestrele tuturor
Și nimeni nu o să mai răspundă.
Urmele lui Dumnezeu
Nu se mai văd nici pe pământ,
Nici pe cer,
O să zboare doar păsări de fier.\"
Cum ziceai ca a fost la spital. Ce mai face prietenul tau doctorul? Dar acvila? Cum este cu marea ai de pantofi cand statici cand in furtuna? Ce mai face aviatorul? I-au dat pastile? Roz? Ra?

Andu,
Cu numerotare de la 1 la 2 (de data asta):
1) Construcția \"Urmele lui Dumnezeu\" nu-mi aparține. Este a bunicii mele,întreaga poveste este a bunicii, așa cum a spus-o. Nu m-am ferit de ea. De altfel, se află în citat...
2) Mi-a placut lecția de comunicare ;) Dau mai departe! Cât despre cititorii mei și cum ajunge mesajul la ei, numai de bine!!! Cred ca ți-am răspuns deja că ai dreptate, locul \"Urmelor...\" era la Personale. Și nu am spus-o cu voce tare, am șoptit-o...Poate că am găsit și pe cineva la gura focului, de aragaz probabil ;) Și dacă pe un anumit program, nu spunem care, era ceva mai interesant, probabil nici gospodina nu a mai rămas în bucătărie.
Fără supărare!

OK, Carmen, recit:
ce ploaie mai ploua pe mare
si cat de mult tu n-ai sa stii eu imi doream
sa ninga peste luciul ei doar cu ninsoare
sa ninga peste mare imi doream (din memoria mea personala si autentica de la ora 2 si ceva noaptea)
In rest, ramane cum am stabilit. Claudia, tot asa, fara nici o suparare.
Bobadil.

Fara suparare, \"buna dimineata.\" Claudia, Andu,

ce URMA mai ploua pe urme
si cat de mult tu n-ai sa stii eu imi doream
sa ploua cu ninsori pe mere coapte
si-n apa marii doar sa mai transpir lucind
ca o sirena-n visul unui inger
repus pe firmament:-
foc, pasarea aceasta desprinsa de fier

Bingo, tumoră roz
poezie [ ]

de mihaela visalon [neutrin]

2006-02-17 | |

la stația-
al cărei nume- nu mi-l amintesc niciodată-,
sperietoarea de ciori roz mi-a zâmbit:
-Biletul dumneavoastră, vă rog!,
distrată, am scotocit prin buzunare:
trifoiul cu patru foi,
mihaiul uitat într-o gară,
câteva ore...
-Biletul! Biletul!,
a început să zbiere isterică...

înțelegând,
am tras din paginile manuscrisului 3 litere:
-Poftim!

brusc, s-a repezit în cabina șoferului
smulgându-mi hainele,
sărutându-mi obrajii,
înghesuindu-se,
a dispărut- atât de departe... încât(!),
până la capatul liniei,
uitasem cu desăvârșire
de cioara roz pieton rătăcitor
...

Cra, Cra, Cra!
dar voi,
voi, cavaleri ai tristei figuri, mai știți pentru cât timp?

Pueril, asta e cuvantul care ar putea aracteriza ce ai scris, daca e pt sufletul tau, pastreaz-o acolo, nu o mai afisa, ai putea sa induci in eroare pe cei care vor sa scrie cu adevarat sau vor sa se apuce de scris....

ia uite cum vagasesc pe voi, sunteti toti gramada. Laureata internationala in povesti de adormit copii.

Era atâta soare dimineața,
Că mi-era frică să nu se spargă ferestrele
De lumină.

Asta este de/a dreptul mirobolant, explozie de imaginatie.

Nici pe cer,
O să zboare doar păsări de fier.\"

cliseu de 2 lei

Vai de capul tau, asta este lietratura?