Poezie
Spre bucuria mea
1 min lectură·
Mediu
In pieptu-mi se-nconvoaie tacerea ca un arc
Trec printre noi, iubito, scripcarii delarand,
ce-albastra-i vanatoarea din inimile noastre
Cand, in rastimpul noptii, cad sferele, pe rand.
E inceput de nunta urcata spre padure.
salbatec de flamand alung din spaima-n spaima
Ce clar se-aude-n lume, iubito, cum ma strigi
Sa ma cuprinzi cum spargi, un minereu in palma
Si caii trec prin viscol, spre capatul luminii
Trezeste surugiul indemnurile-n stea,
Iar tu adormi cu tampla de cer, pe fruntea lunii
Lasandu-ti amintirea spre bucuria mea.
001879
0