Poezii

Undeva, in fata usii, Pantofii tatalui meu infrunta aerul irespirabil. Ma ameninta: -Las\' ca vezi tu! Aprind biblioteca, citesc: AVAS NAD -cine dracu e asta???urla la mine agitand un siret a

Infigurarea aceasta se petrece doar o singura data, Ca o secure tocita, scapata din mana sau lasata sa cada. Dar mai tarziu, cu totii stim, in toamna vietii, Din departari, vom indragi poetii...

mai intai au fost ochii, Ca doua pasari indragostite de aceeasi poiana Mai tarziu au venit cuvintele, ratacirile, O parte din tine Apoi am picurat lacrimi mute, au crescut crini, de panda si

Sa urle dracului si cuvintele acestea, de foame sa urle sa cada in pagina cu ghearele in gatlejul celuilalt, Pana iau foc mainile in prelungirea masinii de scris.

Ma impart intre cuvant si tacere Intre umbra si liniste Lacrima si durere.. Nu m-ai stiut niciodata inger cu sandale de menta Cantec sa fiu. Pasarile se opresc sa cante intotdeauna deasupra

In pieptu-mi se-nconvoaie tacerea ca un arc Trec printre noi, iubito, scripcarii delarand, ce-albastra-i vanatoarea din inimile noastre Cand, in rastimpul noptii, cad sferele, pe rand. E

Ne vom iubi cu ura, uitati in cate-o toamna Dansand fantastic drumuri batute lung de ploi, peste surasul tau vor rugini frunzare iar dincolo de toate vom reveni la noi. Nu, lacrima n-aseaza

Nici nu pricep de unde incepe aratarea E o nalucire alba in ochii tai subtiri, Iubito,port un cantec, ce mai inseamna oare, Flamanda-nsangerare in flamandele iubiri... Ma nimereste umbra