Perpetuum

O picatura din acest poem m-a atins pe undeva la capatul acestui drum. Uneori, in calatorie poti fi totul si toate.
Firesc, simplu si relaxat, ca un calator care stie ce-l asteapta la captul drumului.
Nu pot fi obiectiv pentru ca iti scriu dintr-o gara.
O fotografie in miscarea clipelor. Placut.
Emil

Mulțumesc pentru trecere și cuvinte. În spatele poemului este o \"poveste\" din ziua în care am înțeles că...trăiesc. :) Și m-am bucurat, să știi! :)

drag,
Claudia

O constructie poetica interesanta insa fundamental rece, impersonala, parca venind dintr-un ochi harait de atata observare si istovit. Este o \"asertiune\" acest poem si atat, Claudia poate si altceva, nu vreau sa spun ca asta nu e bine, e doar un fel de mancare la care eu, PERSONAL, ca un tren adica, fac indigestie.
Bobadil.

Culmea, nu era vorba nici despre gară, nici despre trenuri...Mă rog, era vorba despre \"altceva\" aici...Nu-mi place, PERSONAL, să-mi comentez propriile texte, așa că...aserțiune să fie, Andu! :)

Poezia incepe in gara noastra,a tuturor,in gara numita Viata si sfarseste creand o tristete eterica,parca nascuta din evanescenta ultimei iubiri.Eul poetei se rasfira in lumina,pentru a gasi pe cineva anume,un timpan anume pe care vorbele ei l-au pierdut.

Dan,

Mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Și picăturile sunt banale, să știi ;)!
Te mai aștept.

drag,
Claudia