Eșafod

M-am invirtit in jurul textului si m-am intrebat care e rolul piticului cu fruntea despicata. Din punctul meu de vedere se zbate ca o aripa sa culeaga firmiturile ciopirtirii. El e cel care dupa gidele fara masca va curata vederea de ciopirteala intunecata.
Un text dens si intens, imaginea calaului fara masca e insasi masca pe care o poarta condamnatul cind ajunge pe esafod. Placut.
Emil

problema nu e care e rolul \"piticului cu fruntea despicata\" ci pe cine/ce reprezinta el in tot acest fenomen-eveniment cosmic de \"ciopirteala in intuneric\"?

Daca m-ar interesa reprezentarea, as spune ca gidele este insusi autoarea, iar piticul oricine. Dar cum nu ma intereseaza reprezentarea, prefer sa-mi inchipui ce face, prea putin important cine e.
Emil

Emilian,

Piticul are rolul de detaliu, eu am \"văzut\" tot acest tablou grotesc, din păcate nu sunt pictor. Ar ieși ceva! Îmi rămân cuvintele și sunt nemulțumită că nu pot cuprinde tot cu ele...încă..sau niciodată?

drag,
Claudia

Văd că se înmulțesc întrebările...eu dau același răspuns și la întrebarea ta. Mai adaug - piticul = pasăre-de-pradă-om, perosnaj de basm și/sau roman medieval, las loc liber imaginației fiecăruia...

...si iar, Emilian,

da, ai dreptate. gâdele sunt eu. tot.

ai pregatit din titlu macelul, calaul cu “ranjet cariat
asimetric si albeata in ochiul drept” poarta sufletul
in varful securii, masca se cuvine s-o poarte privitorii,
ai dreptate…
din cauza pasarilor de prada, nimeni nu vedea, toti erau
calai macelarindu-si neputinta …
un poem de un realism desprins din grotescul unei zile
obisnuite, zic eu.

te citesc chiar daca nu am lasat semne
Anana

eșafodul tău este de natură postmodernistă, dar este trist să copii curentele altora fără să imprimi nota personală de egoism și deziluzie.
Ești o copistă...
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

emilian, din toate comentariile pe care le-am auzit pe aceasta pagina si, crede-ma, am vazut multe, al tau le intrece pe toate .. intr-adevar, claudia, e trist sa copii .. copisto.

o sa revin totusi cu un comentariu, scuze de off/topic.

m-am gandit la acel \"ranjet cariat asimetric\" care parca nu-si are locul acolo foloseste ceva in legatura cu scorbutul asa plasezi actiunea si in alt timp...
și ne-am ciopârțit unul altuia intunericul este adevarat ca suna mai bine dar , hei, tu esti autoarea faci ce iti dicteaza inspiratia...

cu masca sau fara \"piticul cu fruntea despicata\" e intr-adevar personaj de basm(depinde ptr cine!) dar si pasare de prada(cum zici) ,si el ar putea fi chiar gadele atunci cand creste mare !!!
Ai creat un peisaj perfect post-revolutia franceza colorat cu tot ce are nevoie:depravare,cruzime,grotesc intr-un cuvant apocalitic-masturbator.

cineva din industria publicitatii spunea ca nu are importanta cat e de proasta o reclama; conteaza doar sa\'ti ramana in minte; domnul Luther si\'a atins scopul; altfel era mai greu de bagat in seama!
imi cer scuze de acest off topic si\'mi cer scuze ca, dupa cateva luni de tacere, m\'am logat pe poezie.ro cat sa las un asemenea comentariu

revenind la poezie: Claudia, eu am vazut tabloul; si mai copiaza, daca poti, dupa viata!

Nuța,

Mulțumesc pentru citire, mă bucur că m-ai citit și până acum...chiar dacă nu ai lăsat semne, important este că \"am ajuns\" la tine :)
Ai dreptate, poate fi/este poemul unei zile obișnuite. Mulțumesc.

Emilian Mitrovici,

Cred că ai probleme...n-are rost să spun natura lor aici. Nu știu, de fapt, la ce sens al cuvântului copist(ă) te referi. Da, așa e, am dat copy/paste din manuscrisul volumului care îl voi lansa la vară. Te-am trecut pe listă, cine știe, poate găsești ceva...necopiat :)
Mai treci. Te mai aștept.

Ionuț,

Aștept să (re)vii.

Bogdan,

Așa sunt eu - căpoasă :). Mulțumesc pentru cuvinte și pentru poză. Ca de obicei, inspirat.

Radu,

Mă bucur că ai dat \"pielea\" personajelor la o parte și vezi o parte din ce am vrut eu să spun/pictez...Mulțumesc pentru \"zicere\" și trecere. Te mai aștept.

Cristian,

M-a emoționat prezența ta aici, mă bucur că \"ai văzut\" tabloul :) Și da, voi mai copia (după viață), în birouașul pe care mi l-a rezervat viața, sunt și eu un biet copist, mai bun, mai rău, cine știe ;)!

cu drag pentru toți cei care mi-au scris
Claudia

pretutindeni erau păsări care acopereau ochii unele cu aripile/ altele cu piepturile
cele din urmă mâncau puținul de vedere rămasă

in spatele versurilor am reusit sa completez, ca un puzzle, imaginea ochiuluir care, independent, rade, si a celui care, rade .. o poezie demna de toate lacrimile unui om care se regaseste in ea ..
felicitari.

ionut.

..nu întâmplător fruntea pitiului era despicată. :)
Mulțumesc pentru \"vedere\" :)

drag,
Claudia

piticului, nu pitiului.

a celui care, rade si a celui care plange ..

ochiului

volumului pe care îl voi lansa...(răspuns pt. Emilian Mitrovici)