Sens unic

îmi place imaginea tridimensională pe care o dă poezia
\'numai firele de iarbă
creșteau înapoi prin pânză.\'
numai bine.

De comentat sint prea putine de comentat. Am sa-ti las doar citeva versuri dintr-un cintec pe care mi l-am amintit citind poemul:

\"Mergem departe inspre noi
trecem prin moarte
ca sa renastem in alt loc
sa ne cunoastem
si cind de drum vom obosi
fi-vom departe
iubirea-n tine-o vom gasi
si-om adormi\"

Drag,
Emil

Încântată de prezență :)Mă bucur că am reușit să creez o imagine \"tridimensională\", privind într-o oglindă acoperită...
Mulțumesc pentru trecere și cuvinte.
Te mai aștept.

Mulțumesc pentru \"semn\". Pentru că treci pe la mine...chiar dacă sensul este unic ;)

Astăzi și mâine
cu drag,
Claudia

Imaginea unei iubiri eliberata de 9 lacate si 9 lanturi,care pare a se petrece undeva,intre lumi,sau intre planurile fiintei poetei.Iubire purtand,intr-un loc greu de precizat,semnul lui Dincolo. multumesc,dan-viatasiatat

M-a surprins plăcut commul tău :), semnul lui Dincolo, da, Iubirea la mine are acest semn, ea nu se poate consuma Aici și Acum...lacătele și lanțurile (cele 9) o leagă de/și o redau acestui Dincolo printr-o a doua naștere.
Nu întâmplător am ales, pentru a transpune acest fel de a simți și gândi al meu în stare de poezie, o oglindă ritualic acoperită cu o pânză după moartea cuiva din casă...Să spun sincer, aceste oglinzi \"refuzate\" m-au impresionat și intrigat dintotdeauna. Am vrut mereu să știu ce se petrece Dincolo. Acum știu.

EU îți mulțumesc!

drag,
Claudia

în spatele pânzei de pe oglindă
desfăceam toate cele nouă lacăte
desfăceam toate cele nouă lanțuri.
ne iubeam


Incatusarea in aceasta poezie are rolul de a \"sedimenta\" asteptarea pana in pragul in care nu mai e nevoie sa desfaci
lanturile.. pocnesc singure..

imaginea ierbii de asemeni este placuta, si chiar daca mi se
parea putin ciudata, m-am lamurit in versul 2 ..

felicitari
ionut

Când eram copil, bunica mea îmi spunea să nu mă privesc în oglindă noaptea. Expicația era că \"e rău de moarte\".
Apoi, într-o zi, am văzut o pânză pe \"acea\" oglindă și nu numai pe ea, toate oglinzile din casă erau acoperite. Nu aveam în ce să mă privesc. Explicația a fost \"așa e obiceiul, să nu se privească sufletul mortului, nu e bine\". Nu știu de la cine am primit această explicație, dar m-a obsedat mult timp ideea/imaginea fără de imagine.

Răul de moarte și răul de viață al sufletului plecat.

Dragostea, așa cum o văd eu, ca o oglindă \"refuzată\".

Ah, și firele de iarbă, sunt firele de Dincolo de oglinda-mormânt, ele au încolțit și cresc, refuzând să vadă acel semn pe care l-am pus în tiltlu: \"one way\"

Mulțumesc, Ionuț...și nu mă mai felicita atât că mă roșesc și poate mai cred...cine știe ;)

drag,
Claudia

Misteriosul loc din spatele oglinzii.Atunci cînd ajungem acolo,ori ne transformăm în altceva... sau constatăm că am ajuns departe de lume.Îmi place cum spui aceste lucruri.
Voi mai trece.

Citesc cu plăcere ce îmi lași când treci prin pagina mea :) Mă bucur că și tu cunoști \"acel\" loc misterios și că îți place \"zicerea\" mea.
Mulțumesc.

drag,
Claudia

Poem concentrat, cu un construct fluid, idee bine argumentată, cu o ușoară oglindire în Gellu Naum, \"atunci în gura ei vor crește flori/ și Leonie ca un păianjen își va țese limba\". Plăcut. Gelu.

Gelu,

Mulțumesc pentru citat...:) nu m-am gândit și nici nu m-am inspirat din Naum când am scris...:)Aici sunt EU cu iarba crescută din gură prin oglinda-mormânt...așa am văzut, așa am simțit, așa am iubit/strigându-mi iubirea de Dincolo prin toate firele...de iarbă.
Mulțumesc pentru cuvinte. Mă bucură că ți-a plăcut. Și eu te citesc, chiar dacă nu las semn.

drag,
Claudia