Te iubisem mâine

Interesanta si tentanta ideea ta. Sau experienta ta. Asemanator unui deja vu. Si vartejurile care se strang intr-o frenetica eliberare/absorbtie, nu mai stiu... Dar este ce trebuie ca simti intr-o dragoste totala.

Ramona,

…nici eu nu mai știu. A trecut mult timp de la acel mâine și am uitat. Vârtejurile au luat cu ele sângele amintirii. Nu știu dacă este ceea ce simți într-o dragoste totală, cum nu știu nici în care dintre vieți mi s-a intamplat. Vezi tu, eu am împărțit viața, una singura, în mai multe, pentru că am murit de prea multe ori sau poate pentru că numai una nu-mi era de-ajuns. Și am iubit. Și iubesc. Întotdeauna mâine!

Ramane, cum vom stabili ieri: daca dragoste e, totul se rezolva. Precum in cer, asa si pe pamant.

De data asta, m-ai prins tu. Mi s-a parut ciudat să treaca neobservate unele texte, recunosc că am fost ajutată de tine și de cunoștința noastră comună ;), știm noi care! Și am început să pun titluri. Dacă sunt bune sau nu, numai voi puteți să-mi spuneți, pentru ca nu prea sunt obișnuită cu titlurile, cum nu sunt \"bună\" nici la \"capitolul\" - comentarii. Și, dacă fac și eu unul, dispare textul ș.a.m.d.
Nu-i nimic, timpul asta \"întors\" poate mă va ajuta. Într-o zi...
Amin!

Te iubisem-miine.Ciudata idee Claudia.te iubisem...conteaza cind? e la trecut? Scurt si cuprinzator insa.da, mi-a placut.

Dacă am scris așa, probabil conta. Ieri. Cum am mai spus, nu-mi amintesc ;) prea bine.
Răspund greu comentariilor voastre pentru că nu vă cunosc și trebuie să citesc pagini întregi și din paginile astea ajung în alte pagini, ș.a.m.d. Zâmbesc. De mult nu am mai citit atât.
Scurt si cuprinzator.;)

cu drag,
Claudia