Atlas și soarele adormit

\"eu trebuie / să-ți scot pielea în care prea devreme te-ai îmbrăcat\" - ciudată sarcină ai ales! :D Mi se pare că este același lucru cu ceea ce ai scris explicit mai înainte, \"repetăm drumul / înapoi. către noi înșine.\" \"A scoate pielea\" e echivalent cu a face un drum în interior. Pare scurt fiindcă \"pielea\" e subțire, dar e aceeași direcție. Spre interior.

Repetam drumul spre noi insine. Imi place cum curge tot poemul si, desi imi vei spune ca iar nu-l vad in asmlbu, finalul e si de data asta foarte bun.

soarele a adormit în brațele tale
ca un copil. sărută-l
până mâine...

ferice ce cel ce tine soarele in brate, astfel intunericul niciodata nu il va gasi.:) imi place finalul.
si titlul.:)

Ionut.

Da, ai dreptate, merg pe aceeași idee, în aceeași direcție, spre interior. Dar nu, nu este același lucru, la urma urmei și în \"Povestea porcului\" (din care, recunosc, m-am inspirat ;) ), \"drumul\" începe cu o piele...arsă.
Mulțumesc pentru trecere!

Partea care imi place mie cel mai mult este inflorirea intru iubire.
îmi spui și în mâinile tale
înfloresc crengi uscate de măr.
ca într-o poveste repetăm drumul
înapoi. către noi înșine. eu trebuie
să-ți scot pielea în care prea devreme te-ai îmbrăcat
tu - cele nouă cercuri din jurul inimii.
nimic nu este întâmplător

Frumos, foarte frumos.:)

Când ți-am zis eu că nu vezi poemul în ansamblu? ;) Mă bucur că ți-a plăcut „povestea”, chiar este o poveste, una despre iubire...

Finalul și titlul, da, și mie îmi plac :) Și chiar este fericit titanul meu. Pentru că el m-a (re)născut! Și pedeapsa zeilor a „adormit”, odată cu soarele!

Carmen,

Iar m-ai „ghicit”. „Înflorirea întru iubire”, ai spus tu :) Să zic că la început a fost un vis ( chiar așa a fost), am visat cum iubitul meu îmi întindea crengi uscate de măr care înfloreau în brațele lui. Mi-a stăruit în minte și în suflet visul până i-am găsit un loc și un mod de „povestire”. Mă bucur ca ți-a plăcut.

Cu drag,
Claudia

Văzduhuri ale inimii lui, iar mâinile îi miros a primăvară, a iubire aproape pe același drum, cercuri, ceruri, coincidențele ne par a fi fapte prevestitoare de nimicuri importante, iar el ține soarele captiv în privirea sa

cu drag,
Nicolle

Mă bucur că ai sesizat cer(c)urile, ai intrat atât de frumos în \"jocul\" meu :) Da, mâinile lui miros a primăvară și \"nimic nu este întâmplător\", îți spun...chiar și \"nimicurile neimportante\"...

drag,
Claudia

uau,uite o poeta la care titlurile sunt aproape mai lungi decat corpul poeziei in sine.Asta e asa de rar in ziua de azi,incat tind sa uit ce obositoare a fost ziua de ieri.
In plus,vezi tu, asta e prost la absolventii de litere:nu sunt prea bogati in par pubian,scarnavii,duhori,bube...Nu stiu,o fi din cauza ca la Litere sunt caminele mai curate sau pt ca ti-ai dat seama la timp ce sa eviti ca sa nu intri intr-o moda epuizata?hai ca sunt prea obscur la ora asta...

:))) Când ziceai că e meciul? Să-mi pun niște ani de-o parte ;). Cât despre tilturi, hmmmm, ori eu n-am văzut, ori tu n-ai citit...promit solemn că fac, în curând, poezie la metru ;)
În altă ordine de idei, nu știu cum sunt căminele de la Litere, n-am stat niciodată în cămin...da\' păr pubian te asigur eu că este din belșug...și scârnavii, și bube, și duhori...Mai caută! Sau...să fiu mai explicită, vino și caută-mă :)))

...mi-e dor de un vis neînceput...o plonjare dincolo de epiderma celui ce-ți stă în față.Curiozitatea ce duce la interiorizare.Dacă ne plac poveștile,oricînd este posibil,să ne sară în față un dovleac,un broscoi...Ne îndreptăm în vîrful picioarelor spre locul unde putem visa în liniște...
Mai trec...

Bogdan,

M-ai făcut să zâmbesc...amintindu-mi de poveștile cu broscoi și dovleci :). Mulțumesc pentru zâmbet și pentru \"vederea\" dincolo de epidermă.

drag,
Claudia