Ciupureanu Dan

în palma mea și ascultă-ți ultimul vis mi-ai zis în drum spre sanatoriul de noapte când nu eram atenți luna scotea o mână și făcea valuri de-a lungul râului peste care treceam

m-am întrebat în timp ce mergeam spre alimentară trecusem de colț evitasem să-mi răspund "să știi că și tăcerea e un raspuns uite dacă vrei te las să te mai gândești" mi-am zis am intrat în

*** azi a fost până în marais oamenii pe străzile înguste ți s-au părut cocheți te-ai simțit stânjenit printre poponarii fancy sunt așa pentru că sunt poponari ți-ai zis apoi ai mers pe pilot

m-a lovit o dorință apăsătoare de-a mă face poet auzisem că poeții sunt nebuni iar nebunia începe de la depresie și-am închis ochii apa curgea în continuare din robinet pentru o fracțiune de

mi-ai fi spus cu ani în urmă că te vei îmbolnăvi și că te vei apuca de poezie ți-aș fi cusut un hanorac și aș fi scris pe el cele șapte păcate de la care nu trebuie să te abați daca aș fi știut

până la o încrengătură de imagini apoi a venit și ea ne-am așezat pe linia de metal ce lega gândurile între ele un fel de coerență care se arcuia sub greutatea noastră m-a luat de mână și a

cu regretul când toate gândurile se concentrează asupra unui punct m-a întrebat într-o seară am mers în curte și-am rupt o frunză de nuc am făcut focul și-am aruncat frunza în foc mai întâi s-a

Primele semne apar cu prima lopată de cărbune aruncată. Halucinațiile întrețin văpaia care se ridică - nu mai ai aer - întâmplarea este planificată - imaginile aleargă în jurul tău - ești un focar

Măseaua Motanul Dephiss scria o povestire ironică. Când termină de scris, îl apucă o durere puternică de măsea. "Dumnezeu mă pedepsește", își zise Dephiss și rupse povestirea în zeci de bucăți,

La spitalul de psihiatrie Sfânta Ana, aduseseră un pacient nou - pentru că nu puteau să-l controleze, îl legaseră de pat și îl sedaseră. David, Nadia și Michel se uitau pe gemulețul ușii camerei -

Cel puțin în centrul Parisului, era după-amiază. Oamenii se adunau la metrou după terminarea serviciului. "Călătorii care văd un bagaj abandonat sunt rugați să anunțe un agent, sau să sune la numărul

1. nu ești altceva decât ceea ce te-ai născut îmi zice infirmiera și trântește ușa 2. de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a

spune că iulia mă iubește cât să se spargă o conductă și puțin câte puțin să se umple bucătăria apa să ajungă și în celelalte camere apoi pe scările blocului până în celălalt cartier mașinile să

amintirea mirosului tău îmi provoacă ură și teamă mă ghemuiesc în acest sevraj ca zidurile unei cârciumi în așteptarea ultimului client înaintea dimineții friguroase amintirea mirosului tău își

când ne-am cunoscut erai așa de mică încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri într-o seară mi-am înfipt cuțitul în picior mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat ai crescut brusc

drumul spre întoarcerea acasă nu mi-a mai fost familiar eu sunt cel care trece în fiecare zi pe-aici? m-am întrebat apoi m-am privit în geamul metroului eram tot eu dacă nu mai mă recunoaște nimeni?

Aburul cald de la țeava de apă caldă, care ținea locul pătuțului, învăluise cămăruța lui Aiurel. Aiurel era un băiețel foarte mic, care nu avusese noroc de părinți. Aiurel era un copil, care nu era

viața altora mai mult decât a mea m-am uitat la etajul patru peste stradă un om atârna de-o lustră în sufrageria garsonierei care avea o lumină albăstruie m-am dus la baie să mă spăl pe mâini

în tren cu gândul să mă așez la geam (îmi mușcam buzele-n somn cu sălbăticie) să scriu un monolog după peisajul ce-mi trecea prin fața ochilor ca viața prin mintea unui muribund (vorbeam la

mi-am pus niciodată problema să respir când beau apă (fotografii cu obeze dezbrăcate sunt aruncate deasupra parisului din avion) sau să deschid ochii înainte de-a ejacula până mai ieri am

ca o menghină azi lumina soarelui trece printre jaluzele și mă atinge pe piciorul desculț nici vorbă să-mi caut ciorapul acum nici vorbă să-l descalț pe celălalt cum am mai spus azi totul e la

nu mai ardea ca altădată probabil pielea mi se tăbăcise de când am început să mă uit la știri cu omoruri am cunoscut o poetă are jumătatea vârstei mele și scrie dur cred că se va lăsa de poezie