Poezie
poem iuliei
1 min lectură·
Mediu
amintirea mirosului tău îmi provoacă ură
și teamă mă ghemuiesc în acest sevraj
ca zidurile unei cârciumi în așteptarea
ultimului client înaintea dimineții friguroase
amintirea mirosului tău își scoate ghearele
în mine și se agață de singurătate și-o târăște
încet ca pe un vânător tras de sanie
printre coline albe și ecouri ale pustietății
amintirea mirosului tău mă face să înghit cu noduri
ca un copil care aude de la masă bătăile unei
mingi și nu poate ieși la joacă până nu termină
mâncarea
amintirea mirosului tău mă face să apuc perna
în somn și să-i smulg fața ca pe un strat
în subconștient care se regenerează
de fiecare dată când este dat la o parte
001.604
0